Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Citeam undeva mai sus ca bine este sa nu mergi la Prtislop ca turist, sa faci poze, sa te miri si sa spui cu satisfacie : bai, da ce frumos este ! adica sa ai aceasi parere ca despre un spectacol bun de teatru.
Si iarasi este bine sa nu faci greseala marii majoritati a pelerinilor care merg intins la parintele Arsenie Boca uitind ca acolo salasluieste un sfint, Sf. Ioan de la Prislop. Ca mai intii trebuie sa ii puna metanie, inchinare si rugaciune lui iar apoi poate sa stea de vorba si cu parintele Arsenie cit pofteste .
Enorm de multi "pelerini" o tin intr-o sminteala de cind intra pe poarta minastirii si pina ies si mai ales nimeni nu-i indreapta, nu ii trage de mineca obligindu-i ca mai intii sa cinsteasca deja un sfint canonizat al bisericii si apoi sa faca si celelalte lucruri, ci ii lasa cum vor ei . Si ei ...placa tare multumiti, scriind apoi pe forumuri si povestind si altora (ca sa ii bucure, desigur !)ce minunatie este la Prislop si cum este mormintul parintelui Arsenie, si cine a fost parintele, si cite si mai cite dar nesuflind nici o vorba de sfintul lui Dumnezeu Ioan de la Prislop
Si si alte lucruri care tin atit de pelerini cit si de minastire !
Deci, bine este sa fim cu bagare de seama si cu un picut de smerenie, cum si d ece mergem la Prislop !
|
-aici ai dreptate trebuie sa tinem cont de un sfant canonizat
http://jurnalul.ro/calendar/sfantul-...op-623521.html
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop
"Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, a gasit un loc, ca la 500 de metri de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Silvut), unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de «chilia» sau «casa sfantului». Aici si-a petrecut restul zilelor in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata Cuviosul Sihastru sau Sfantul Ioan de la Prislop. Poporul dreptcredincios l-a socotit sfant inca din timpul vietii sale, iar dupa moarte, aceasta credinta s-a intarit si mai mult. Vestea despre viata sa aleasa si mai ales despre moartea lui tragica a ajuns peste munti, in Tara Romaneasca, de unde au venit cativa cuviosi calugari care i-au cerut trupul de la rude, ducandu-l intr-una din manastirile de dincolo".
O cronica in versuri, ce a fost transmisa de la o generatie la alta in intregul tinut, vorbeste despre Sfantul Ioan de la Prislop: "Si atunci, un tanar oarecare din sat,/ Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim au urmat,/ Din lume si din rudenii cu totul au esit/ Si aici la mine au venit.
Intru o stanca chilie si-au facut,/ In care, slujind, lui Dumnezeu i-au placut/ Si pe el, dupa sfarsit,/ Dumnezeu l-au proslavit./ Pestera si acum sa gaseste/ Si «chilia sfantului» sa numeste/ Iara dupa oarecare intamplare,/Cu a lui Dumnezeu mai ’nainte aparare/ Rudele sfantului cele din sat/ Moastele cu totul le-au radicat/ Si in Tara Romaneasca le-au dus,/ La oarecare manastire le-au ascuns./ Insa la neamul lui pururea sa pomeneste,/ Fiindca si o particica din moastele lui sa gaseste".
Astazi, chilia Sfantului Ioan de la Prislop e vizitata de crestinii de pretutindeni, care merg la sfanta manastire, loc de reculegere si rugaciune, in care au trait mai multi calugari cuviosi.."