[Parascheva16]

(8)
O alta conditie extrem de importanta care a condus la dezvoltarea unei asemenea culturi nu a fost si marea intindere geografica pe care s-a format poporului roman?

Ba da. Un alt factor foarte interesant pentru bogatia culturala a vechilui folclor romanesc a fost si intinderea foarte mare a poporului roman. Romanii se intindeau din Cehia de astazi, din Austria si Italia de astazi pana atat de departe in rasarit incat nu stim exact hotarul. Nicolae Iorga gaseste urmele ciobanilor romani in Caucaz. Atentie, vorbim de urmele ciobanilor romani, nu vorbim de satele colonizate de rusi. Ci de o intindere naturala a poporului roman. Erau ciobanii romani din Moldova care mergeau cu oile pana in Caucaz. Unii dintre ei nu erau din Moldova, erau din Crimeea, dintre Romanii care stateau sub tatari in muntii Crimeei si isi pasteau oile in campiile de la nord de Azov, sau in Cuban, pana la poalele Caucazului.

Este o intindete uriasa acoperita de poporul roman si pe care nu o cunoastem absolut deloc azi la nivel de constient colectiv. Sigur, istoricii stiu, istoricii care au studiat problema, incepand de la Ion Nistor sau altii asemenea care s-au preocupat de romanii din rasarit. Pana la Nicolae Iorga, Theodor Capidan, Silviu Dragomir, P.P. Panaitescu. Sunt foarte multi istorici care au vorbit de aceasta intindere. Este extraordinar ce au reusit sa faca Dinu si Constantin C. Giurescu, care in plina epoca comunista, publicand istoria romanilor au izbutit sa includa in ea referinte la acesti Romani de peste hotare despre care nu era voie sa vorbesti. Era interzis sa vorbesti. Si totusi au izbutit sa cuprinda in aceasta carte referinte, documente, referitoare la acestia. La sfarsitul volumului II din Istoria Romanilor aparut in anii ’70, au strecurat informatia pe unde s-a putut, dar si cu destula bogatie de informatie pentru ca in acest fel cel care vrea sa cerceteze sa poata merge mai departe. Pentru mine a fost in vremea aceea, cand am citit Istoria Romanilor de Dinu si Constantin C. Giurescu, prin clasa a IV-a, a fost un soc cultural sa aflu ca exista atatia romani dincolo de hotare, pentru ca si eu mergeam dupa stereotipul acesta: romanii popor mic, la rascruce de drumuri… Si am fost socat sa vad o intindere uluitoare. O prezenta romaneasca puternica departe in Sud, in Grecia de astazi si mai departe in Sud, in Tara Sfanta, adica in Palestina, in Sinai, in Egipt. Sa afli ca romanii au daruit tiparul Gruziei sau Siriei si altor tari. Romanii au fost o prezenta culturala deosebit de activa atat la nivelul culturii orale cat si la nivelul culturii livresti. Faptul ca zidarii si constructorii romani au fost prezenti si erau la concurenta cu armenii. Erau si echipe mixte romano-armenesti care lucrau. Faptul ca mesterii romani si armeni au dat lumii Sfanta Sofia. Care pana la urma este ctitoria unui straroman, Imparatul Iustinian care era roman din Timoc. Sunt niste lucruri pe care nu le cunoastem si ne indoim de bogatia culturii romane. Si numai daca vorbim de Sfanta Sofia, care este o creatie de arhitectura si cultura in foarte mare parte romaneasca. Vedeti cum se intampla. Romanii au stiut sa colaboreze, sa fie in fratietate cu altii. Si au lucrat impreuna cu ei si au stiut sa zideasca impreuna cu ei. In clipa in care vorbim numai de Sfanta Sofia si de insemnatatea ei pentru cultura intregii lumi, dintr-odata am putea sa ne dam seama ca nu stim aproape nimic despre vechea cultura romaneasca. Si nu vorbim doar despre dantelariile in piatra, lemn, aur si argint, create de catre romani. Putem sa insiram nenumarate alte lucruri, alte creatii.