[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de cezar_ioan

Naţionalismul e una, datoria de apărare a ţării şi patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de duşmanii ţării şi ai neamului.
Modalităţile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturăreşte, inclusiv bisericeşte. Una dintre aceste modalităţi, la limita extremă, este apărarea ţării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă şi să mutileze ţara, oamenii, tradiţia.
Mă întreb câţi dintre voi aţi făcut armata, câţi dintre voi aţi participat cu riscul de a vă pierde viaţa în Decembrie, câţi aveţi familie şi copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceţi literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupţi din ţesătura neamului românesc.
Poate vă veţi schimba atitudinea atunci când veţi deveni taţi, soţi, români, bărbaţi, creştini ai acestei patrii mult schingiuite şi batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeaşi Biserică Română unde s-au închinat patrioţii neamului nostru.
Îmi e ruşine că sunt frate de neam şi de credinţă cu voi. Vai de copiii copiilor noştri!
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze!

Doamne ajută.

Duşmanii oricărui neam sunt demonii şi lucrările lor, împotriva cărora orice creştin trebuie să lupte. Nicidecum oamenii. "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Că şi minţile acelor oameni, tot întunericul le luptă. Nu ei sunt atît de vinovaţi, cît e diavolul.
Spun Părinţii, cînd te superi pe un om, nu uita că diavolul e cel care l-a făcut să te supere şi nu uita că în el, acel om, trebuie să vezi pe Hristos. Cum şi Hristos a iubit pe cei ce Îl răstigneau, aşa şi noi să iubim şi pe vrăjmaşii noştrii, chiar şi pe diavoli, de ajungem la măsura aia.

CE E GREŞIT AICI, sufletelor înşelate ?

Modalităţile de făptui ca patriot, trebuie să fie toate, DAR pînă acolo cînd trebuie, ca patriot, să încalci porunca lui Dumnezeu. Aici, porunca să nu ucizi, să-ţi iubeşti aproapele, să-ţi iubeşti vrăjmaşii. Nu există limită extremă pentru un creştin. limită extremă a ce? A încălcării lui poruncii lui Dumnezeu? Să nu fie!

Trebui să urîm păcatul şi pricina care aduce păcatul. Aici, armata. Armata nu e creştinească. Îndeamnă la ucidere. Instigă la ură. Încalcă cuvîntul lui Dumnezeu. Trebuie să urmezi ordinele unor oameni care îţi spun să omori un alt om. Să nu fie !
Personal, nu m-am dus în armată, n-aveau decît să mă şi aresteze, să mă şi omoare, mîna pe armă nu o pun, decît la vînătoarea unei căprioare poate, peste care Dumnezeu m-a pus stăpîn. Atît. În rest, e nebunie.

Ţesătura neamului romînesc, atunci cînd se face superioară şi întunecă ţesătura neamului creştinesc, ţesătura neamului romînesc devine o ţesătură putrezită, schimonosită de demoni şi lucrările lor vîscoase. Să nu fie. SĂ NU FIE !

Şi cînd eşti tată şi soţ, dacă a fi tată şi soţ, este înainte de a fi creştin, numai suntem demni de Domnul. Cum El însuţi spune: " Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. " Matei 10, 37

"Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă." Matei 5, 21

Ioane, numeşti aceste cuvinte ale lui Dumnezeu "literatură ieftină, sentimentală" ???

Atunci cu durere şi spre a mea osîndă îţi spun că eşti nebun, eşti în înşelare şi pierzanie. Şi Cuvîntul lui Dumnezeu nu se află întru tine, te împărtăşeşti cu nevrednicie la fiecare Sfîntă Euharistie, cînd te împărtăşeşti, şi Domnul Dumnezeu va cerceta cu încercări familia ta, după cuvîntul Său.

NU e Biserică Romînă, înainte de-a fi Biserică Creştină a lui Hristos ! Ţine minte asta, Ioane ! Teme-te de asta, Ioane. Să-ţi fie ruşine că te numeşti creştin şi spui că vrei să aperi o bucată de pămînt. Să-ţi fie ! Mare ruşine să-ţi fie.

Iertare. Bucurii.