Doamne ajută.
Minunat ai vorbit, surioară Nastya.
Să stai ortodoxă, draga mea, că e singura Biserică Creștină rămasă pe pămînt. Iar dacă nu ești, să devii, și să ai inimă curată, ca să poți vedea pe Dumnezeu și cele la care mintea nu s-a suit.
Cu adevărat, spurcăciunea pămîntului, și șarpele cel vechi, leagă mințile oamenilor la ucidere, în ultima sută de ani din 1900 anul mîntuirii, ne-am ucis între noi, toți oamenii, mai mult decît toate uciderile de la întemeierea lumii de 8000 de ani. Și cele ce vor fi în vremurile din urmă, va fi cea mai mare prigoană a Bisericii Creștine, cum nu a mai fost și nu va mai fi. Semnele sfîrșitului.
Așa, și ce vrei să arăți frate "antiecumenism"?
Că părintele Dumitru Stăniloaie, în cartea sa, creștinism și naționalism îndeamnă creștinul la uciderea altor oameni pentru a "apăra" o bucată de pămînt? Să-și dea viața nu pentru Hristos, ci pentru a ucide alte vieți, apărînd niște granițe teritoriale? Te înseli amarnic, dragul meu. Amarnic. Reconsideră cuvintele părintelui Dumitru Stăniloaie.
Da, creștinul, iubitor de Hristos trebuie (!) să-și iubească neamul, pentru că neamul e compus din oameni, deci iubește oamenii, mîntuirea e împreună și prin oameni, prin celălalt, prin aproapele gol și flămînd. Deci, iubim neamul, dar pînă la o limită. Cînd neamul se ridică împotriva cuvintelor, poruncilor lui Dumnezeu, ca și Israel, de nenumărate ori, acel neam NU mai trebuie iubit, (în sensul păcatului neamului, că chiar și oamenii răi trebi iubiți) pînă leapădă nebunia în care vrea să intre sau a intrat. Păcatul NU trebuie iubit. Patima NU trebuie iubită. Dacă neamul te obligă să-l aperi, ucigînd alt om, îți faci băgăjelul și ai plecat din acel neam, ca să încalci cuvîntul lui Dumnezeu, ca să nu ucizi un alt om.
Deci mai citește odată, cu multă atenție, multă, ce spune părintele Dumitru Stăniloaie acolo.
Bucurii.
|