Citat:
În prealabil postat de Daniel_Ortodox
Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am.
|
Daniel, ti-am mai scris de cateva ori, dar nu cred ca o sa poti intelege deocamdata, pentru ca tu chiar crezi ca nu poti gresi si ai ajuns la masura sfintilor sau duhovnicilor. Cea mai simpla cale sa iti dai seama de falsa smerenie este cand cineva spune tot timpul ca e pacatos, fara sa aiba si masura celor induhovniciti. Tu oricine te contrazice spui ca gresetse, indiferent daca e sfant, catehism sau altceva, doar tu ai dreptate. Ti-am mai spus, daca vrei roaga duhovnicul sa te sfatuiasca. Iata cateva randuri despre falsa smerenie:
http://carteromaneasca.wordpress.com...xiev-smerenia/
"Pe langa adevarata smerenie exista si o falsa smerenie. Pe cand falsul smerit cauta, printr-o paruta evlavie, slava omeneasca. Un astfel de om arata ca nu a inteles nimic din esenta smereniei. Lui ii place sa spuna despre sine: “Oh, eu pacatosul, oh, eu nevrednicul!” O astfel de smerenie nu este mantuitoare, ci fatarnica si de aceea este socotita a fi o smerenie mai rea decat mandria. “Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare”, spune Sfantul Ioan Scararul “ci acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza”.
Dar poate ma insel si tu ai smerenia cea adevarata.