[Florinvs]

Bun, ca se rugau foarte frumos, e o chestiune, insa de ce au atacat fortele de ordine cu pietre si sticle incendiare ? Ce aveeau cu scutierii si politistii ?

Iar ca sa le raspund unor colegi de forum, care critica activitatea militiei si securitatii la revolutie, citez marturia lui Viorel Bulete, edificatoare pentru cum s-a desfasurat revolutia la Vaslui, unde fiind oameni judecati si cu cap, nu au existat nici un fel de animozitati intre revolutionari si militie sau securitate, nici un om nu a fost ranit ori ucis:

"“Când am intrat si eu în holul mare (actualul sediu al IPJ Vaslui, n.r.), erau niste oameni care predau arme, într-un loc de sub scari. A venit la mine un colonel, despre care am aflat ulterior ca se numea Mihaila;, care mi-a spus ca nu vrea ne omorâm între noi. Niciunul dintre noi nu stia ce dorea celalalt. Am spus ca am pus niste tunuri usoare care sa bata in sediul Securitatii, daca nu se vor preda, era o cacealma. <<Vreti sa trageti în noi, se aude>>, i-am mai spus colonelului Mihaila;. <<Ca sa nu fie probleme, sa vada lumea ca nu vreti sa-i atacati si sa omorâti pe cineva, v-as ruga sa iesiti cu mâinile la spate în fata cladirii, când venim noi, sa vada oamenii ca nu sunteti înarmati>>, i-am mai spus. <<Da, domnule inginer, asa vom face>>, mi-a raspuns. M-am îndreptat spre iesirea principala si când am dat sa ies am vazut doi securisti, îmbracati în facibe, care au dus mâna în interior, ca si cum ar fi avut niste arme. M-am gândit ca vor trage în mine, dar am continuat sa merg. Când am ajuns la coltul Muzeului Judetean, am luat-o la goana. M-am dus la capitanul Doroftei. I-am spus ca am vorbit cu seful Militiei, care mi-a spus ca vor iesi din sediu, fara arme asupra lor. Am pregatit TAB-urile din fata Consiliului Popular, în centru, si am plecat spre sediul Militiei. Eu am urcat pe primul TAB, iar pe al doilea a urcat Fecioru Vasile, ca sa întelegeti care au fost revolutionari si au avut curaj si care nu. Am dus TAB-ul, pe scari, chiar în fata Militiei, era întuneric afara. La birourile de jos era lumina, în timp ce sus, la etaj, era întuneric. Au venit si soldatii, au facut un cordon în jurul sediului, plus oamenii nostri, revolutionarii. Au intrat câteva persoane înauntru, primul fiind Fernando Pester, dupa care au iesit din interior ofiterii de militie si Securitate, cu mâinile la spate, dupa cum convenisem cu ei. Am intrat pe urma peste tot prin cladire, am cautat prin toate birourile, dar nu am gasit nimic. La un moment dat, a aparut si Ion Iancu Lefter, poetul Vasluiului, cu câtiva indivizi beti, care nu stiau ce cautau pe acolo. Strigau ca vor sa intre în Securitate, sa caute ei nu stiu ce pe acolo. Un militar i-a pus arma în piept unuia dintre betivi, unul care arata mai ciudat si i-a spus ca e securist. Omul avea o plasa de plastic în mâna si a început sa bâiguie ca nu e terorist, se trezise din betie. L-au controlat în plasa si nu avea nimic, dupa care Lefter a plecat cu toti cei cu care venise”, îsi aminteste revolutionarul Viorel Bulete.
Cam asta a fost toata revolutia de la Vaslui!

Predarea puterii de la Ioan Pavel (Ultimul prim-secretar) la Marian Enache (primul conducator al CFSN) s-a facut foarte pasnic, fara nici un fel de incidente.

La Husi la sediul militiei orasenesti s-au prezentat mai multi revolutionari, ce au solicitat eliberarea detinutilor politici. Cu mult tact, comandantul de atunci al militiei oras Husi, pe nume Constantin Grigoras, le-a explicat ca in arestul militiei Husi nu exista detinuti politici, iar oamenii au inteles si au plecat la casele lor, vazandu-si de treaba.

Doar cativa mai "aprinsi" au scandat lozinci gen "huo"" la adresa primei secretare Maria Roman, dar si acestia s-au potolit in final (poate si datorita faptului ca sotul acesteia Stelica Roman era atunci sef de gara si se bucura de prestigiu in oras).