[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
E un exemplu în Vieţile Sfinţilor, a unei Sfinte Mucenice, nu mai ştiu care, îmi scapă numele ei, să mă ierte Sfînta.
Îţi redau viaţa ei pe scurt: au aflat că e creştină, au venit la ea acasă şi i-au spus că o vor duce la o casă de toleranţă, să devină desfrînată, asta e porunca mai marelui, că era foarte frumoasă. Ea a zis: bine, vin indată. Aşteptaţi-mă afară, pînă mă voi schimba de haine şi îmi voi lua cîteva merinde cu mine. Ei au ieşit, ea a mers pe acoperişul casei, a legat o funie şi s-a spînzurat, aruncîndu-se de pe casă, cu funia pusă.
E unul din foarte puţinele cazuri, cînd sinuciderea e dezlegată ca fiind bună, conform Scripturii, să nu ne facem mădularele noastre mădulare ale desfrînării. Iar pentru că ea nu putea fugi, nu avea unde, şi ar fi prinso, a ales moartea.
Bucurii.

deci cand e vorba de altii, suntem transigenti pana la sange, fara exceptii, dar cand e vorba e sinucidere, care e cel mai mare pacat, si intra la "Sa nu ucizi!", cateodata e OK.

Ce imi plac standardele duble.