[glykys]

Draga Ana-Maria, rabdare si curaj, cu Dumnezeu inainte!

Toti avem pacate, toti incercam cu mai mult sau mai putin succes sa scapam de ele, toti avem caderile noastre.

Eu cred ca esti pe drumul cel bun, acum trebuie doar sa te tii de el si sa ai rabdare. Cu rabdarea ne mantuim. E foarte bine ca ai hotarat sa te spovedesti si sa o rupi cu pacatul. E doar primul pas. Din putina mea experienta, iti spun ca vor urma multe, multe lupte cu caderi si ridicari. Si nu ar trebui sa te descurajezi, ci dimpotriva. Trebuie sa tii legatura cu duhovnicul - spovedania deasa e foarte importanta - si sa perseverezi.
Ai pacatuit, realizezi ca ai pacatuit, ca ai cazut in mocirla pe care fie nu ai vazut-o, fie ai socotit-o apa curata, si apoi te ridici din ea, te cureti si mergi mai departe, adica te spovedesti, promitand sincer ca nu vei mai face, si o iei de la capat, ori de cate ori vei cadea. De 10 ori, de 100 de ori, de 1000 de ori, oricat ar fi de greu. Sunt putini cei care reusesc din prima. E lupta grea si lunga, poate tine toata viata.

Tot din proprie experienta, iti spun ca de cate ori ma ambitionam sa reusesc ceva in plan duhovnicesc, sa demonstrez cuiva sau mie insami ca pot sa fac sau sa ma abtin de la cutare lucru, esuam lamentabil. Imi ziceam in sinea mea: sa vezi cand i-oi spune eu parintelui ce am reusit sa fac! Aiurea, a doua zi se ducea de rapa toata stradania mea.
In viata duhovniceasca, nu se face nimic doar prin propriile puteri, oricat de inzestrat ai fi. Ai realizat ca nu esti in stare sa te abtii de la pacat? Bun, te rogi asa: Doamne, vezi ca nu sunt in stare, ajuta-ma Tu sa nu mai fac asta!


In privinta lucrului, vezi ca s-ar putea sa fii foarte obosita, sa nu te acomodezi cu programul, si de aceea sa nu ai spor. Unii se acomodeaza mai greu unor conditii noi de munca, fiecare cu ritmul lui. Trebuie si aici rabdare cu tine insati si mai multa vointa. Fa ceva ce iti place, care te pasioneaza si fa-ti un program fix - ma culc la ora H, de la ora X pana la Y lucrez la proiect...

Doamne, ajuta!