[fallen]

Eu totusi nu reusesc sa vad "contradictia" dintre asumarea responsabilitatii fata de dobitoacele din propria ograda si mila fata de oamenii care sufera in lumea larga. Atata doar ca prima este cel putin o obligatie de bun simt, iar a doua, e intr-adevar un sentiment inaltator, care poate, cine stie cum, in ce imprejurari, intr-o mai mare sau mai mica masura, se poate concretiza si prin fapte.

Personal, pot spune ca prima postare a acestui topic e departe de a fii un exemplu de "maxima isterie". Aia ar fii de exemplu in cazul personajelor care blesteama vecinii si lumea pe strada pentru ca nu ii lasa sa adune la bloc haite intregi de animale fara stapan.

Intr-adevar, si eu cred ca e foarte posibil ca in zilele noastre animalele sa-si fii 'depasit " rolul pentru care au fost create initial, de a ne servi drept hrana si ajutor la munci, si ne-au devenit prieteni si sprijin emotional. Oricum, important e sa stim ca toate au un rol siun rost pe lumea asta si poate au fost trimise de Dumenzeu cu un scop.
Insa cum dusmanul nu doarme, nu i-a fost deloc greu, se pare, sa faca din dragostea pentru animale a unora (impingand-o la extrem) o adevarata psihoza, cu consecinte dezastruoase de ambele parti (om si animal). Si asta ar putea fii subiect de analiza tranzactionala : cum omul, in special femeia, singura sau parasita de sot si copii, isi revarsa toata dragostea neimpartasita spre un biet animalut, ceea ce nu ar fi din start un lucru rau, pana cand insa devine obsesie sau, nu stiu cum se denumeste termenul in psihologie, cand extrapolezi nevoile si temerile tale proprii asupra altcuiva (sa-l imbrac sa nu ii fie frig; daca mie nu-mi place o mancare sigur nu-i place nici lui; daca mie imi face rau cutare medicament ii face si lui, etc). Desigur, nici nul dintre noi, cei de aici, nu se gaseste in aceasta ipostaza, pana acum, cel putin din cate am observat , insa eu, din nefericire, am cunoscut multe astfel de persoane.