[Parascheva16]

Deci nu este o obligaţie?

Eu cred că este o obligaţie, pentru fiecare român, a face o asemenea pregătire. Dar dacă cel din faţa mea nu simte acest lucru, nu-l forţez, nu-i impun. Asemenea alegeri trebuie să fie libere, să vină din conştiinţa omului, nu să fie impuse.

Însă pot să vă spun ceva. Tinerii care nu fac sport şi duc o viaţă obişnuită foarte greu se mişcă duhovniceşte. Le spui ce trebuie să facă, zic „da” şi nu fac nimic. Nu sunt obişnuiţi, nu au disciplină, nu au responsabilitate, nu au spirit luptător. Tinerilor care fac arte marţiale sau alte sporturi le dau sarcini grele şi le duc. Au spus o prostie, le dau 50 sau 100 de metanii, pe lângă cele din rânduiala obişnuită. Şi le fac! Sau luptă să le facă până la limită. Şi dacă dau de această limită, se smeresc şi se pocăiesc şi mai tare. Ori îi rog să ajute pe un bolnav, pe un sărac, pe un om în nevoie. Sunt în stare să dărâme munţii ca să îşi facă datoria. Pentru că au acest simţ al datoriei. Sunt luptători. În vreme ce dependenţii de televizor şi calculator vin, se vaită că sunt păcătoşi, dar foarte rar sunt în stare să se ţină de cel mai mărunt canon. Le dai 10 sau chiar 5 metanii şi nu le fac! Le dai să citească măcar câteva rânduri din Biblie şi nu le citesc. Şi pentru mine, ca duhovnic, este o mare durere. Aşa încât eu am văzut, în ani de zile, o deosebire pe care nu pot s-o ascund, pe care cred că trebuie s-o mărturisesc. Şi mai pot spune că în 12 ani de zile, la fiii şi fiicele duhovniceşti care practică arte marţiale, am avut două, repet, două incidente violente, de altfel foarte scurte amândouă şi strict în legitimă apărare. În vreme ce la fiii duhovniceşti care nu practică sistematic arte marţiale sau un sport serios, solicitant fizic, am şi pierdut şirul incidentelor violente în care au fost implicaţi. De multe ori nu din voia lor, dar prin mijlocirea slăbiciunii lor sau altor patimi care i-au dus în asemenea situaţii.

Pare greu de crezut.

Şi totuşi este adevărat. Pentru că un creştin care ştie că ştie să lupte, şi care ştie ce înseamnă durerea, nu va rămâne într-un loc primejdios doar din orgoliu, de frica de a nu părea laş ori din altă asemenea înşelare. Se va retrage la vreme, cu demnitate. Mai mult, un creştin care ştie să lupte este mult mai pregătit să identifice un pericol din vreme, ştie să se păzească, ştie să se ferească de el.