[Parascheva16]

Întorcându-ne la Părintele Iustin, iată, în acest interviu spune: "Recomandaţi creştinului să se antreneze în lupte, să îşi pregătească trupul de luptă? Asta trebuie să o facă armata şi oameni specializaţi. Nu trebuie creştinul de rând să înveţe fel şi fel de tehnici de a ucide sau răni pe altul. Să învăţăm în măsura dreptului de apărare."

Părintele Iustin are aici o părere foarte apropiată de ceea ce am spus şi eu, cu două sau trei nuanţe, repet, nuanţe, diferite. Şi care, de altfel, sunt absolut de înţeles la un călugăr atât de înţelept ca părintele.

Care sunt acestea?

Întâi, că ştiinţa de a lupta se foloseşte numai pentru apărare. Aici este ceva destul de greu de înţeles. Desigur că nu te poţi apăra fără să faci un rău cât de mic celui cu care te lupţi. Însă ideea este că nu avem voie să învăţăm să luptăm pentru a face rău. Nu avem voie să pornim de la această idee, de a face rău, de a răni sau ucide, ci de la nevoia de a-i apăra pe alţii în primejdie. Acest lucru este fundamental. Dacă sunt atacat eu, rabd. Trebuie să rabd – sunt creştin. Dar dacă este atacat altul, am datoria de a-l apăra, chiar şi cu armele.

Chiar ucigând?

Chiar ucigând. În faţa unor criminali sau violatori foloseşti ce poţi pentru a-i opri.