[Parascheva16]

Dar mulţi spun că arte marţiale înseamnă budism, ezoterism, yoga…

Am mai răspuns la această nedumerire. În fapt prin arte marţiale, după definiţia de dicţionar, se înţeleg toate stilurile şi şcolile de luptă, mai ales în ceea ce priveşte lupta individuală.

Corp la corp.

Nu. Este şi lupta corp la corp, dar nu numai aceea. Lupta individuală înseamnă mai mult decât atât. Tirul cu arcul este inclus de toţi specialiştii din lume la arte marţiale, şi nu este corp-la-corp. De asemenea tirul cu sarbacana, ba chiar şi folosirea armelor de foc în lupta individuală. Doar atunci când se trece la grupuri care luptă între ele devine mult mai rară utilizarea expresiei tehnice de arte marţiale. Oricum, ideea este – şi am mai spus asta – că prin arte marţiale nu se înţeleg doar artele marţiale orientale – deşi nici acestea nu sunt toate budiste, shintoiste sau de alt asemenea fel, chiar dacă foarte multe dintre ele sunt. Însă între artele marţiale se numără şi boxul, lupta europeană cu sabia, sau cu spada, sau cu floreta, sau cu suliţa, sau cu halebarda şi altele asemenea. Tot între artele marţiale se numără şi vechiul savat, adică boxul franţuzesc, tirul cu arbaleta sau praştia, trântele, căluşul, lupta cu bâta sau buzduganul şi altele asemenea. O minimă pregătire marţială ar putea cuprinde, de pildă, o combinaţie între box, lupte libere şi tir, dacă se poate şi scrimă, iar acestea toate sunt definite – vorbind strict tehnic – drept arte marţiale. Toţi specialiştii – iar un termen tehnic este definit de specialişti – sunt de acord în această privinţă.