Ortodoxia si artele martiale (2) - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea
Părinte, interviul pe care vi l-am luat a stârnit multă frământare, ca să nu spun chiar certuri pe internet.
Dacă nu este în viața de toate zilele, dacă ceea ce vorbim noi sau scriem noi nu aduce roade în viața de toate zilele, nu am făcut nimic.
Poate se va ajunge și la roade practice.
Să dea Dumnezeu!
Deci, în urma acestui interviu s-au spus și s-au prezentat, mai mult sau mai puțin politicos, tot felul de păreri contra. Și pro, dar și contra. Unele vi le-am arătat chiar noi, altele poate le-ați citit, dar nu știu să fi răspuns la vreuna dintre ele. De ce?
Din trei pricini. Întâi, că nu mi-au fost adresate, acele cuvinte, mie. Al doilea, că mi s-au părut dezamăgitor de neserioase, de superficiale, și am dorit să dau vreme autorilor să își revină, să aprofundeze tema. Mă bucur să fiu contrazis, dar argumentat. Cine a fost la cateheză la noi la biserică știe bine că mă bucur mult când cineva mă contrazice argumentat. Și dacă are și dreptate, și dovedește că am greșit cu ceva, îmi vine să-l iau în brațe de bucurie! Când cineva îmi arată unde am greșit îmi face un bine mai mare decât dacă mă învăța ceva nou. Căci ceea ce nu știi nu se pedepsește de Dumnezeu, ori se pedepsește puțin. Dar când strâmbi lucrurile, bătaia este mare și grea. Deci, mă bucur să fiu contrazis, desigur dacă sunt și argumente. Dar dacă cineva stă împotriva unei păreri teologice fără argumente, ba chiar cu argumente false, mă întristez. Mă întristez foarte tare. Căci își face mult, foarte mult rău sie-și, dar și celor care-l aud sau îl citesc și îl cred.
Și a treia pricină?
Am în lucru o carte despre arte marțiale și Ortodoxie, cu aplecare mai ales asupra Neamului Românesc, bineînțeles, pentru că sunt român. Acolo nădăjduiesc să găsească răspunsurile toți cei care caută adevărul. Mi s-a părut fără rost să spun de mai multe ori aceleași lucruri.
|