[cezar_ioan]

Fraţilor, poate că fiecare dintre noi a ajutat cândva cu bani (sau în alt mod practic) pe un semen de-al lui, ca milostenie creştină ori pur şi simplu din alte considerente. Cred dealtfel că nu e om, oricât de bicisnic, care să nu întindă o mână de ajutor uneori aproapelui, în virtutea chipului lui Dumnezeu de care avem cu toţii parte, prin natură, înlăuntrul nostru.

Cred că e, totuşi, mult mai folositor să păstrăm discreţia, ca darul nostru să sporească frumos şi să nu se întoarcă, Doamne fereşte, împotrivă-ne. Şi în nici un caz nu-i de folos să stârnim reproşuri ori sugestii prea apăsate aproapelui nostru pe această temă sensibilă. Ce, îi gestionăm noi veniturile şi generozitatea?

Că suntem compătimitori şi iubitori, slavă lui Dumnezeu!
Dar nu cred că se cade să ne înghiontim unii pe alţii, la o adică, în văzul lumii, spre miluinţă.
Îşi cunoaşte fiecare posibilităţile, sentimentele, limitele. Cu Mila lui Dumnezeu.

P.S. Folosesc prilejul să le mulţumesc încă o dată tuturor celor care m-au ajutat, cu rugăciunile, cu vorbele bune, precum şi în alte moduri concrete (material, financiar), atunci când am fost la ceas greu, de mare încercare. Fără ei, nu ştiu cum am fi ajuns azi, eu şi familia mea, la oarecare liman, slavă Domnului!
Dumnezeu să ne ierte, să ne ocrotească şi să ne lumineze cu Harul Lui!