Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Pe de o parte,observ un dublu standard vizavi de ucidere:noi nu ucidem animale decat pe alea pe care le mancam,in rest...suntem tare milosi.
|
Păi e perfect normal să fim miloși cu animalele, chiar și cu acelea pe care mâine le vom sacrifica, cu durere, din nevoia de a ne hrăni pentru a trăi. Acesta nu e dublu standard, în sens negativ, ci flexibilitate a lucidității adaptative, dincolo de fanatism și prejudecăți.
La fel e și cu moartea semenului. Nu merg peste nimeni, nu omor nici musca darmite tătarul. Dar când hoarda tătarilor vine să-mi ardă țara și să îmi ia copiii în robie, pun mâna pe sabie.
Actele de ucidere gratuită sunt condamnabile, fără doar și poate. Cât privește tăierea animalelor pentru hrană, ce să zic: așa e viața pe pământ. Nu noi am lăsat-o așa.
P.S. În cazul poneiului, sunt de acord cu tine. Sunt limite peste tot, bine ar fi să le sesizăm cu discernământ.