Iubirea de vrajmasi
Din punct de vedere al dogmei crestin-ortodoxe, stiu ca trebuie sa ne iertam vrajmasii si pe cei care ne-au facut rau, insa in viata de zi cu zi situatia este un pic mai nuantata:
-pe cei care ne-au facut bine ori nu ne-au facut rau, evident ca trebuie sa-i ajutam, in masura a ceea ce este omeneste posibil. Orice om cat de cat intreg la minte normal ca in societate are o atitudine cetateneasca, de intrajutorare inter-umana si de a dezvolta relatii bazate pe respect reciproc cu ceilalti concetateni;
-pentru cei care ne-au facut un rau mai mic, ori nu foarte grav, este bine a-i ierta, dar spunandu-le motivul pentru care ne-au nemultumit;
-in cazul acelor persoane care se dovedesc a fi nesimtiti ori jigodii, fara a le face rau ori a ne razbuna, preferabil ar fi de intrerupt orice relatii cu dansii si de a-i lasa sa-i judece Dumnezeu;
-in cazuri deoasebit de grave, atunci cand o persoana ne face un rau foarte mare si ireparabil noua ori unor persoane dragi noua (crima, viol, pedofilie, proxenetism,etc), omeneste vorbind nu cred ca mai poate fi vorba de iertare, in aceste cazuri razbunarea fiind indraptatita! Nu stiu cati barbati ar rezista sa nu-l omoare pe un individ care le-ar omora ori viola sotia sau copilul!
De asemenea, mai sunt acele situatii speciale, cand prin natura meseriei, - politisti, militari, lucratori in serviciile de informatii, etc- esti pus in situatia de a lua viata altui om, ori in legitima aparare, ori pentru indeplinirea datoriilor de servici (razboi, fuga de sub escorta, etc)!
De asemenea, ca lucrator la calea ferata, mare ciuda ai pe acei nenorociti de tigani care fura cabluri de semnalizare! Pai daca este mecanic de locomotiva si te trezesti cu semnalul de bloc pe rosu (cand el trebuia sa fie verde!), ori impegat de miscare si vezi brusc sectiunea ocupata pe luminoschema, din cauza unor borati de tigani care au furat cablurile de la picheti, sa prinzi o ciora de aia, nu-ti vine s-o omori ?!
|