[cristiboss56]

RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU Şl TATĂL CEL FĂRĂ DE ÎNCEPUT



Stăpâne Atotţiitorule,
Mintea cea mai presus de început, mai presus de viaţă şi mai presus de Dumnezeu, Părinte, Fiinţa"" cea mai presus de nume. Izvorul cel pururea veşnic şi ascuns şi mai presus de minte al izvoarelor de viaţă curgătoare şi de lumină începătoare ale bunătăţii şi slavei. Cel ce ai întărit marginile cerului intru puterea negrăită a Duhului Tău celui preasfânt, prin Fiul Tău şi Cuvântul cel atotputernic, precum ştii Tu însuţi, şi ai înălţat pământul în gol şi cu nori ai învăluit adâncul. Bunătatea cea mai presus de cuget. Iubirea de oameni cea prea- nemărginită, Dumnezeul a toată mângâierea şi nădejdea, care prin Duhul Tău cel Sfânt ai întărit mai întâi Puterile cerurilor, iar după aceea L-ai revărsat peste Sfinţii Apostoli în chip de foc. Cel ce ai binevoit să se săvârşească taina cea mare şi înfricoşată a întrupării unuia născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, pentru mântuirea noastră. Cel ce eşti hulit de noi, păcătoşii, şi nu Te mânii, eşti defăimat şi suferi, tăgăduit şi îndelung rabzi, şi ni le dai nouă, celor ce aşa suntem, pe toate din destul spre desfătare, vrând ca pe toţi să-i aduci la pocăinţă. Cel ce întregii zidiri îi faci totdeauna bine cu mila Ta şi cu mulţimea indurărilor Tale, dând bogate daruri celor ce Te cheamă pe Tine. însuţi Preabunule Stăpâne, primeşte şi rugăciunile mele, ale netrebnicului robului Tău, care numai la tine nădăjduiesc. Milostiveşte-te spre mine, şi cu frica Ta îngrădeşte toată viaţa mea. Pierde sarcinile cele rele ale păcatelor mele. Luminează ochii sufletului meu. Trupul meu curăţeşte-l, cugetul meu inţelepţeşte-l, inima mea smereşte-o, „întoarce ochii mei, ca să nu văd deşertăciune”.
„Pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Izbăveşte-mă; ca să mă întorc cu gând întărit dinspre toată dulceaţa pământească. Povăţuieşte-mă, ca să săvârşesc calea cea strâmtă şi necăjită. Trage-mi mintea mea la cer. Dă-mi lacrimi de pocăinţă ca să plâng pentru fără- delegile cele mai înainte făcute de mine, întăreş- te-mă spre slăvirea Ta şi a unuia născut Fiului Tău şi a Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duhului Tău. Invredniceşte-mă ca prin faptele bune să petrec pe pământ ca în cer. Şi peste toate acestea, îmbra- că-mă ca într-o pavăză tare cu răbdarea cea până la sfârşit, şi întăreşte, Stăpâne, putreziciunea voinţei mele celei alunecăcioase, mie, celui ce stau înaintea sfintei slavei Tale şi aştept mila Ta cea mare şi bogată. Căci „mila Ta, Doamne, este mare şi puternică peste toţi cei ce nădăjduiesc spre Tine, in mila Ta nădăjduiesc. Nu am unde privi în afară de mila Ta. „Mila Ta este înaintea ochilor mei."
Mila Ta totdeauna să mă sprijinească pe mine.
„Mila Ta să mă urmeze în toate zilele vieţii mele."
Mila Ta să mă întâmpine pe mine în cer este mila Ta. „Plin este pământul de mila Ta.
Izbăveşte-mă, Doamne, de toata bântuiala vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi, de toată primejdia sufletească şi trupească şi de toată rusinarea cea din patimi de tot mă slobozeşte. Primeşte toate slăvirile, laudele şi rugăciunile mele aduse Ţie „ca tămâia înaintea Ta şi proslăveşte intru mine numele Tău cel Sfânt, Ocoleşte-mă cu Puteri sfinte, ca întărit aflăndu-mă şi de dânsele la cele de folos înţelepţindu-mă, de toate săgetâturile potrivnicilor nerănit să rămăn şi întru toată cunoştinţa. bine şi fără de prihană să petrec. Tot gândul, tot cuvântul, tot lucrul meu după voia Ta preasfântă îndreptează-le, ca întru toate să umblu după legile Tale cele mântuitoare. Că a Ta este mila, a Ta este stăpânirea, a Ta este puterea, a Ta este tăria şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună şi unuia născut Fiului Tău şi Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duhului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

( preluata din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827)