Hristos S-a Inaltat!

Nu stiu la cine va referiti cand spuneti “tradatori”. Cine a tradat pe cine?
In Duminica orbului, 20 mai 1990, romanii au votat asa:

• Din numărul total de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%). Voturile validate au fost 14.378.693.
• Ion Iliescu (FSN) 12.232.498 85,07 %
• Radu Câmpeanu (PNL) 1.529.188 10,64 %
• Ion Rațiu (PNȚCD) 617.007 4,29 %

Deci: cine a tradat pe cine? Dupa 45 de ani de comunism românii, liberi fiind in sfarsit, au votat tot comunismul: cu fata umana. Si atunci cine a tradat pe cine?

In iunie mi-aduc aminte de hoardele de mineri care venisera sa curete Piata Universitatii si de marsul românilor”cinstiti” care strigau „IMGB- face ordine!” Sau de aplauzele si uralele si bucuria doamnelor de la fosta Fabrica de Confectii si Tricotaje Bucuresti (acum un fel de Apaca impartita si desfiintata) marsaluind in delir pentru domnii Iliescu si Petre Roman cu sloganuri care nu se pot scrie, pentru ca jignesti pana si hartia. Si de domnul Ion Iliescu dandu-le indicatii minerilor cand au venit (la chemarera presedintelui) si multumindu-le si ovationandu-i la plecare cu dragoste de parinte. Ani de zile n-a recunoscut ca a chemat minerii si ca le-a multumit la plecare. Ajunsesem sa cred ca am visat ca le-a multumit.

Acum cativa ani cand a recunoscut (aproape) ca a chemat minerii si ca le-a multumit, mi-am spus: macar partial s-a facut dreptate.

Sau de aplauzele la venirea minerilor la Universtate. Cine erau aplaudacii? Românii, mai tineri sau mai varstnici.
Si atunci, domnule, despre ce tradare mai vorbim?
Cred ca noi ne-am tradat pe noi. Ma refer la aceia care atunci, in 1990 au avut dreptul sa voteze si au votat pentru comunismul cu fata umana.

Eu am avut dreptul sa votez. Dar am fost intre cei putini. Am vazut ce a facut domnul Ion Iliescu dupa 22 decembire 1989. Locuiesc in Drumul Taberei si am vazut. Cum sa-l votez pe Ion Iliescu?

http://www.youtube.com/watch?v=28frNfd9VNU

http://www.youtube.com/watch?v=B375J6zstYU

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mineriada_din_iunie_1990

In anul 1990, cand aproape in fiecare seara mergeam cu copiii mei(fata avea 13 ani si ceva si baiatul avea 11 ani si ceva) la Piata Universitatii, credeam toti trei ca toti oamenii care se adunau acolo (probabil) ca se vor schimba multe, in bine.

Ne adunam acolo si ni se parea ca suntem intre „ai nostri”. Se vedea inca de atunci ca nu era chiar asa. Unii erau acolo pentru ca asa trebuia; altii ca sa faca dezbinare; altii sa se bucure de un strop de libertate.

Am aflat intre timp ca acolo, la Universitate, unii erau adepti ai Noii Drepte. Pacat si trist si nedrept.

Dar cei mai multi erau oameni obisnuiti, mai scoliti sau mai simpli care sperau in mai bine.

N-a fost sa fie asa pentru ca la alegeri românii.....

Dar am castigat Libertatea. Numai cine n-a trait liber intelege ce inseamna sa nu ai Libertate.

<<A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Numiti si neocomunisti si fara de rusine.

Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.>>

Cand te duci la Cimitirul Bellu ortodox, sunt ingropati aproape, pe aceeasi aleie(in aceasi zona/figura etc.): Valeriu Sterian, Cristi Paţurcă, Florian Pittis, Tatiana Stepa....
Dumnezeu sa-i ierte!
Si pe noi sa ne ajute sa nu gresim.