[Mihailc]

Înlănţuirea de evenimente cunoscută în istorie sub denumirea "Răscoala boxerilor" a fost în primul rând o răbufnire violentă anti-occidentală, declanşată pe fondul acumulărilor de frustrări, suferinţe şi umilinţe în rândurile populaţiei din China, supusă în secolul al XIX-lea unui proces de colonizare economică şi aculturaţie forţată, de către marile puteri europene plus SUA. Chiar dacă se cunoaşte astăzi că a fost dirijată în secret de o grupare politică conservatoare controlată de personaje importante în dinastia imperială, putem spune că această revoltă instinctivă, dincoace de isteria criminală în care a culminat, avea o oarecare justificare istorică, întrucât marea majoritate a populaţiei trăia cu mult sub limita sărăciei extreme, la toate acestea adăugându-se dresajul civilizaţional occidental, respectiv distrugerea lentă a tradiţiilor religioase, culturale şi a ethosurilor ancestrale consolidate de milenii în mozaicul social chinez. Adepţii naţionalismelor româneşti contemporane, unele autoanexate spiritualitaţii ortodoxe, s-ar regăsi de minune în melenjul afectiv-mentalitar care a servit ca şi combustibil ideal revoltei boxerilor, cu siguranţă cei mai virulenţi dintre aceştia şi-ar dori ca şi românii să pună mâna pe nişte ustensile ucigaşe şi să-i căsăpească pe masoni, reprezentanţii UE, FMI, precum şi pe catolici, baptişti, adventişti, mormoni etc., laolaltă cu trădătorii de neam şi apostaţi, cum erau consideraţi creştinii chinezi acum mai bine de un secol. Şi ca să fim cinstiţi, nu doar ortodocşi au fost ucişi în China acelor evenimente, ci şi protestanţi sau catolici, ba chiar ultimii într-un număr sensibil mai mare, realităţi care nu prea încap în monoclul idolatrizant prin care habotnicii privesc lucrurile.