Sfantul Ioan Gura de Aur – Nu trebuie sa ne aratam ingaduitori sau nepasatori fata de greselile aproapelui
http://carteromaneasca.wordpress.com...le-aproapelui/
"
Dacă păcătosul vede că toți întorc capul de la el, își zice că a săvârșit o faptă, și încă una grea; dar dacă el bagă seamă că în loc să fie condamnat, i se încuviințează lesne purtarea, tribunalul conștiinței lui se va fi stricat; mai mult se va statornici încă și mai tare vinovata-i cugetare – și atunci, ce nu va îndrăzni el?
Se va mai învinui pe sine? Inceta-va, oare, de a mai păcătui, păcătuind fară teamă?
De treceți nepăsători pe lângă aproapele vostru care păcătuiește, fără a-l dojeni, fără să vă mâhniți, propriul vostru suflet îl faceți mai nepăsător.
Cât despre aproapele vostru, cea mai mare pagubă îi faceți prin bunăvoința voastră nelalocul ei.”
“
Să nu ne mulțumim de a căuta numai propria noastră mântuire.
La război, dacă un soldat nu se gândește decât să se scape fugind, el se va pierde și cu el dimpreună tovarășii. Soldatul vrednic, care se luptă pentru alții, îi mântuie, mântuindu-se și el.
Fiindcă viața noastră este un război, cel mai aspru dintre războaie, războiul contra păcatului, o luptă bine întemeiată; să rămânem în rândul nostru, așa cum ne-a poruncit împăratul nostru, gata de a lupta, gândindu-ne la mântuirea obștească, îndemnând pe cei ce stau în picioare, ridicând pe cei căzuți.
Dacă fiecare din noi avem gândul numai la treburile noastre, sorții noștri de izbândă sunt, în felul acesta, diminuați.
Vom avea însă cele mai multe temeiuri de încredere, cea mai mare slavă, dacă vom privi mai întâi interesele altora.
Ceea ce determină slăbiciunea noastră, ceea ce ne face să fim lesne biruiți de oameni și de diavol, este tocmai egoismul.
Nu ne protejăm unii pe alții, nu ne facem o cetate din iubirea de Dumnezeu, ci căutăm prieteniei noastre alte întemeieri: rudenia, obișnuința, vecinătatea. Suntem prieteni pentru cu totul alt temei decât pietatea -pe când singură pietatea [smerenia,evlavia] ar trebui să ne unească prin prietenie.”
-deci nu trebuie sa fim nepasatori si indiferenti fata de pacatele aproapelui dar nici fata de ereziile[ecumenism] lui sau satanismul lui.[sunt multi satanisti care merg la Biserica,unii considera normal sa fii si crestin si in acelasi timp mason,yoghin,ecumenist,sau satanist de orice fel-sa accepti comunismul ,sa controlezi oamenii psihic,mental ...]
-si oricum dupa 3 mustrari cam trebuie sa nu mai avem de a face cu ereticii si mai ales cu satanistii [chiar "ortodocsi" daca sunt]:
"Nu vă înjugați la jug străin cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtășire are lumina cu întunericul, și ce învoire este între Hristos și Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de el însuși osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsați înșelați! Însoțirile rele strică obiceiurile bune!" (1 Corinteni 15:33)