Citat:
În prealabil postat de anita
Sophia ,la capitolul sfaturi stai foarte bine
Si tu reusesti sa fii asa cum scrii aici ?
Eu cunosc oameni buni ,in esenta ,unii mai putini ravnitori in cele duhovnicesti altii chiar ravnitori care in anumite momente nu s-au dovedit atat de buni ,precum spui tu.
Trebuie multa nevointa si trevzie ca sa descoperi cum esti in realitate.
Tu nu ai ispite ,momente in care nu te comporti cum vrea Dumnezeu ?
|
Uite mai pun o data linkul care mi-a placut foarte mult. Va rog sa cititi cu atentie ce scrie acolo.
Si eu mai completez ca este valabil si pentru cei mai in varsta.
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...etelor-tinere/
Un fragment va pun aici:
"Nu cu foarte multi ani in urma, un tanar doritor sa imbratiseze viata monahala s-a dus la Muntele Athos. Aici, stand de vorba cu cinstitul igumen al manastirii in care voia sa stea, i-a spus:
Indreptandu-se spre raftul cu carti, igumenul a scos un exemplar din… David Copperfield de Charles Dickens:
„Citeste asta, fiule!”
„Dar, parinte“, obiecta tanarul tulburat, „cartea asta nu este decat sentimentalism victorian heterodox, un produs al robiei apusene! Nu este ceva duhovnicesc; nu este nici macar ortodoxa! Eu am nevoie de scrieri care sa ma invete duhovniceste!“
Igumenul a zambit si a spus:
„Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, omenesti si crestinesti, si nu vei invata sa privesti viata la fel cu micul David - cu simplitate, bunatate, caldura si iertare - atunci toate scrierile duhovnicesti ortodoxe nu-ti vor fi de nici un folos”[2]."
Mai departe cititi acolo.
Ca sa-ti raspund la intrebari, anita, ma stradui mult sa fiu asa cum trebuie si sa-mi mentin un echilibru, asa cum scrie si pe acest link (sunt citati totusi oamenibinecunoscuti in ale credintei).
Usor nu-mi este si cred ca multi sufera de aceeasi "boala": lipsa acestui echilibru sanatos intre om si Dumnezeu in interiorul sie insusi.
Echilibrul asta il putem observa la oameni, chiar si aici pe forum. Vad mesaje de tineri mai ales si ma cutremur ca nu au aceasta tinerete/naivitate in suflet. Ce citesc ei oare? Cum traiesc ei tineretea, ce preocupari lumesti au?
Ma uitam pe un alt fir unde scria Cezar_Ioan despre ceea ce spune/gandeste fiul lui la numai 7 ani. Mult prea matur il invata. Unde sunt jocurile, povestile?
Daca el la varsta aia stie de ales intre viata si moarte si ce-l mai invata tatal despre Dumnezeu (lucruri prea avansate pentru varsta lui).
(Bine, cred ca este un copil foarte dotat, daca este si campion de sah deja.)
Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc?
Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul.
Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu.
Si facem totul automat ca roboteii.
Fiecare om poate alcatui o lista care
i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi?
De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!"
Inca ceva: grija mare sa nu cadem in cealalta mandrie: "pfoa, eu sunt avansat in credinta, eu am citit atat, ia uite citatul asta si asta si fa asa si nu fa asa. Asculta ce te invat eu, ca stiu mai bine..." Si in fond ce stim noi?
Si cine ne spune ca stim bine sau rau?