Ca de obicei, cea mai bună este calea de mijloc și dreapta socotință.
Există cărți pe care pur și simplu nu le pot citi. Pot citi din ele, dar nu mă concentrez, mesajul lor nu pătrunde până la mine, nu rezonz cu ele. Ce pot să fac? Putem să ne rugăm să fim luminați atunci când citim șamd. Dar nu are mereu rezultate. Cel puțin la mine.
Nu vorbesc aici de vreun canon primit, pe care eu înțeleg că trebuie să îl îndeplinim cât mai bine. Dar dacă e vorba de o idee proprie, sau de o recomandare primită, dar care nu ni se potrivește la un moment dat, chiar trebuie să disperăm că nu suntem capabili să o ducem la bun sfârșit?
Am primit mai demult un răspuns care cred că se potrivește și aici:
Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Din momentul când înțelegi că Biserica, prin toate limbajele pe care le are la îndemână, este un amplu comentariu, din interior spre exterior, la Scriptură, nu te mai neliniștește dificultatea de a înțelege individual, alminteri o inovație protestantă agravată ca obsesie la neoprotestanți.
De-aia avem praznice cu imnografie, icoane, omiletică ș.a, ca să înțelegem mai bine reverberațiile marilor evenimente relatate în Scripturi în timp și dincolo de timp. De-aia avem sărbătorile sfinților, ca să ne dăm seama că măreția revelației este arătată lumii prin putința cuvântului de a se întrupa în oameni și de a transfigura lumea.
Dacă nu pricepi ceva astăzi din conținutul narativ al Scripturii, lasă-ți neclaritatea la dospit în aluatul bisericesc și cu siguranță mâine, poimâine anul viitor sau oricând altcândva dar întotdeauna la vremea potrivită o să-ți dai seama despre ce era vorba.
|