Dar Tratatul de la Lisabona?
Propagandistii de stanga din Romania si activistii homosexualitatii ne vor spune ca de fapt ce se cere a fi inserat in Constitutia Romaniei e, cuvint cu cuvint, articolul nediscriminarii din Tratatul de la Lisabona. Cum atunci sa te poti opune acestui amendament? Realitatea insa esta diferita. Principiile enuntate in Tratatul de la Lisabona nu sunt obligatorii pentru constitutiile statelor membre. Ele sunt adoptate in cursul timpului prin directivele emise de Parlamentul European si adoptate prin consens de tarile membre. Noile domenii in care nediscriminarea ar putea fi interzisa sunt negociate de tarile membre si adoptate prin consens. Doar dupa aceea sunt statele membre obligate sa adopte legislatii nationale de implementare a directivelor unionale.
Inventia homosexualitatii
Notiunea de orientare sexuala e una inventata. Propaganda homosexuala ne spune ca din vremuri imemoriale societatea a fost impartita in homosexuali si heterosexuali. Dar nu este asa. Notiunea de homosexualitate a fost inventata. E o notiune si inventie lingvistica, nu biologica. Natura si antropologia nu au gresit. Cu ani in urma R.V. Young, profesor de limba engleza la North Carolina State University, a publicat, in publicatia canadiana Touchstone, a Journal of Mere Christianity, un articol memorabil, intitulat, foarte instructiv: “The Gay Invention – Homosexuality is a Linguistic as Well as a Moral Error”. (“Inventia homosexualitatii. Homosexualitatea este o eroare morala si lingvistica”) Vreme de mii de ani, afirma Profesorul Young, inaintasii nostrii au fost cu totul neconstienti de existenta unor astfel de categorii diferite de oameni, adica homosexuali si heterosexuali. Pe parcursul lungii perioade de civilizatie greco-romana si in perioada de peste o mie de ani de crestinism, societatea umana nici macar nu a avut un nume pentru categoria de oameni care astazi de autodefinesc ca fiind homosexuali, bisexuali, multisexuali, ori de oricare alta presupusa orientare sexuala. Evidenta filologica, spune Profesorul Young, dovedeste lucrul acesta. Limba greaca veche nu continea cuvintele “heterosexual” ori “homosexual”. Limba latina nici ea nu contine aceasta diferentiere. Ea lipseste si din limba engleza veche ori a Evului Mediu. De fapt, cuvintul “homosexualitate” apare pentru prima data in istoria omenirii in 1892 in Oxford English Dictionary. Tot atunci apare si distinctia intre “homosexuali” si “heterosexuali”. Si de atunci incoace, acesti termeni au inceput sa fie folositi si introdusi in dictionarele si limbajele moderne.
Cum a fost inainte? Asta insa nu inseamna ca pe vremea stramosilor nostri nu aveau loc anumite practici sexuale intre persoane de acelasi sex. Dar, pe vremea grecilor si romanilor referintele la aceste comportamente erau mereu cu conotatii de umor ori insulta si totdeauna in sens de dezaprobare. In concluzie, afirma Profesorul Young, nici grecii nici romanii nu recunosteau existenta unei orientari sexuale permanente ori separate in sensul propus si promovat in ultimele citeva decenii. Dimpotriva, spune Profesorul Young, actele sexuale intre persoane de acelasi sex erau puse in aceasi categorie cu alte deviatii sexuale: pedofilia, bestialitatea, incestul, pedersatia. In alte cuvinte, anticii faceau distinctie intre actele sexuale normale (adica heterosexuale) si cele anormale, numite perverse.