Citat:
În prealabil postat de catalin2
1. Daca te referi la miile de culte crestine inseamna ca suntem de aceeasi parere.
2. Ti-am scris si data trecuta la ce ma refer. Daca nu ai reusit sa citesti atunci , reiau fraza: "Dupa acel raspuns m-am si ghidat, din cate imi dau seama tu crezi ca ecumenismul ar insemna doar un sincretism, o amestecare a invataturii, dar poate doar la inceput s-au gandit si al asta, acum este unitate in diversitate. Adica fiecare cult sa isi pastreze invatatura, dar toate sunt la fel de bune. Sau un ecumenism mai moderat, ca ortodoxia e cea mai buna, dar si celelelalte sunt bune, chiar daca nu la fel ca ortodoxia. La aceste conceptii ma refer cand spun de ecumensim."
|
Doamne ajută!
1. M-am referit la diverse ideologii infiltrate, de-a lungul vremii, în creștinism (inclusiv în Ortodoxie), ideologii străine de credința creștin-ortodoxă autentică, dar strecurate în gândirea unor credincioși... Cum? "prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor spre uneltirea rătăcirii", ne-ar răspunde, poate, Sfântul Apostol Pavel.
De exemplu, colegul de forum cu pseudonimul theodor_de_mopsuestia scria că nu mai poate fi creștin și, între alte argumente, menționa și faptul că, în numele credinței, s-au comis crime și alte silnicii. De aceea i-am spus că toate acele fapte reprobabile NU pot fi asociate cu creștinismul, ci țin de anumite ideologii omenești ai căror inițiatori, pentru a se impune, au invocat credința creștină în sprijinul opiniilor și acțiunilor lor.
Dacă, totuși, insistați să menționez exemple pentru ceea ce consider a fi ideologii infiltrate în mintea unor creștini, aș putea enumera, între multe altele: sincretismul religios specific mișcării New Age, etno-filetismul (condamnat ca erezie la un Sinod panortodox, în anul... cred că 1874, în orice caz în a doua jumătate a sec. al XIX-lea), anumite idei străine de duhul evanghelic despre relația lui Dumnezeu cu noi (de exemplu, raportarea la Dumnezeu ca la un Stăpân și Judecător Care ne-ar contabiliza orice abatere nesemnificativă de la regulile bisericești etc) ș. a. Am menționat aceste exemple nu în funcție de gravitatea lor, ci în ordinea în care mi-au venit în gând. :)
Alte exemple de idei observabile la mulți creștini, pe care personal le consider pur omenești, fără vreo legătură cu Evanghelia (poate mă înșel...):
a. doar creștinii ortodocși se vor mântui, toți ceilalți semeni ai noștri (semeni pentru care S-a sacrificat Hristos) urmând să meargă în iad (pentru că așa am stabilit noi);
b. gândirea liberă, simțul critic, voința proprie și imaginația sunt de la dracu' și trebuie numai decât anihilate;
c. copiii morți nebotezați, deși nu au păcate personale, ratează mântuirea (ca și cum Hristos n-ar putea face o excepție în cazul lor, în sensul de a-i mântui fără Sfânta Taină a Botezului, luând în considerare moartea lor prematură și, mai ales în cazul pruncilor avortați, incapacitatea lor de a-și conștientiza situația și de a se apăra);
d. Biserica este o instituție divino-umană;
e. învățătura Bisericii ne mântuiește (când, în realitate, ne mântuiește doar Persoana lui Hristos! Învățătura Bisericii este corectă, revelată, dar nu ne mântuiește o învățătură, ci o Persoană, Cel Care a transmis învățătura);
f. înțelegerea relației cu Dumnezeu în termeni juridici (specifică teologiei catolice și diferită de perspectiva ortodoxă, care este una terapeutică, nu juridică);
g. ideea că dialogul cu semenii noștri care nu ne împărtășesc convingerile ar constitui, pentru noi, un pericol spiritual etc.
Am fost obiectivă, menționând, în lista de idei... proscrise, mai multe idei preluate din dialogurile cu ortodocșii și doar câteva (poate doar una singură) din alte confesiuni creștine.
În orice caz, cercetând "sine ira et studio", vom observa că toate ideile enumerate mai sus (faptul că Dumnezeu i-ar arunca în iad pe toți cei care nu gândesc exact ca noi, înțelegerea Bisericii strict în sens instituțional etc etc) sunt clar contrazise de Evanghelie și de scrierile din epoca Bisericii primare.
Cred că, dacă vom căuta răspunsuri pentru căutările noastre spirituale în istoria primelor trei secole creștine, vom spori duhovnicește enorm... Citiți măcar "Canonul Ortodoxiei" de diac. prof. dr. Ioan I. Ică Jr și-mi veți înțelege punctul de vedere, veți înțelege de ce m-am îndrăgostit atât de mult de gândirea primelor generații de creștini și am tendința de a verifica orice idee teologică, experiență duhovnicească etc cu ceea ce știu despre gândirea și viața spirituală a acelor creștini.
Cred că cel mai bine mă înțelege Pelerin Spre Răsărit... Am avut noi recent, la un alt topic, o scurtă, dar constructivă discuție pe această temă. :)
Doamne ajută și numai bucurii!