[heaven]

Eu am inteles ideea exprimata in mesajele de mai sus,insa,nu inteleg cum poti ajunge sa Il iubesti pe Dumnezeu din teama?
Teama asta pare mai curand apropiata de teama aceea specifica superstitiilor,de aceea nici nu este de mirare ca de atatea ori vedem pe forum intrebari de genul: este pacat sa ceri plata pentru un serviciu de inchiriere? ,este pacat sa te speli in nu stiu care zi?,sa citesti carti altele decat cele cu tematica ortodoxa?dar sa asculti muzica? si cate si mai cate am auzit,citit etc.
Asa se explica cum,unii crestini fac milostenie ca sa respecte o dogma si nu pentru ca efectiv simt asta,merg la biserica,respecta toate posturile,randuielile ,insa te miri apoi ce ii apuca de se incaiera pe la sfintele moaste sau ce alte traznai mai fac.
Pentru ca ei stiu de teama,le este frica de pedeapsa Lui Dumnezeu,sa nu ajunga in iad,sa nu le mearga rau,insa teama aceasta nu poate tine loc de iubire si atunci cand controlul dispare,evident ca va iesi la suprafata trairea autentica din om,care este inca departe de cea a iubirii crestinesti.
Un om care traieste in spiritul iubirii hristice,este evident ca nu va putea vreodata sa ucida,sa fure,sa blasfemieze etc.El este smerit in fata Lui Dumnezeu si a creatiei Sale.
Pentru ce s-a intrupat Hristos si a adus "porunca noua"?Daca era suficient ca omul sa stie de teama ca in Vechiul Testament pentru a ajunge la Dumnezeu?
Sigur ca atat dpdv social, moral,spiritual sunt necesare trasarea unor conduite,norme,insa,din pacate,ceea ce vad in modul in care se face educatia in societate,dar si cateheza este o maniera bazata pe teama si nu pe iubire.Suntem sistematic,de mici copii, invatati sa ne temem si mult prea putin sa iubim,de aceea este si de inteles pentru ce ne este mai la indemana,familiara abordarea bazata pe teama,decat cea fundamentata pe iubire si cum de ajungem sa credem acest nonsens cum ca plecand de la frica vom ajunge vreodata sa iubim sau sa fim mai aproape de Hristos...