[vsovivivi]

E o poruncă tainică dată sfântului Siluan Athonitul...

E ceva de groază, căci cine îşi poate ţine mintea?.. Şi cine e nebunul care să vrea ca s-o ţie tocmai la iadul cel mai spurcat?.. adică acolo unde eul se mândreşte, ochiul pofteşte să răpească şi să spurce, faţa să făţărnicească, gura să hulească rânjind, inima să se mânie beată de sine şi să se răzbune pe nedrept pe nevinovat, mâna să fure sau să înfigă sau să arunce pietre, piciorul să lovească cu şpiţul sau cu genunchiul, maţele să chiorăie după carne şi plăcinte iar gâtul să cânte ca lebăda sau ca sirena după 'tărie'.

E o taină mare şi grozavă ca să te ţii de ceea ce nu-ţi place să te ţii şi să dai drumul şi să nu te mai ţii de ceea ce-ţi place şi vrei mereu să ţii şi să te ţii.

Dar accentul sfatului îngeresc cade pe ''... şi nu deznădăjdui'' adică pe nădejdea în dezbinare şi zice să nu ai o astfel de nădejde mincinoasă.

Mintea fiind ca o unealtă bună e important să o foloseşti la a face cu ea numai binele... deci se poate traduce cu: ţine mintea la răutăţile ascunse ale vicleniei eului răpit de poftele cele rele ale minciunii măririi de sine vrând să te dai exemplu ca fariseul şi nu-ţi smulge mânuţa din mâna lui Dumnezeu ca să nu te puie dracool să-ţi arăţi goliciunile de parcă te-ai spovedi.