[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

A, dar atunci de ce nu aţi spus aşa de la început ? Justiţia şi legalitatea nu au nimic în comun, decât în situaţia în care se întâmplă ca legea să actualizeze poruncile divine.

Este exact convingerea mea. Legea Ierusalimului pamantesc trebuie sa fie legea Ierusalimului Ceresc. Avem legislator: este Dumnezeu. Legislatorii Ierusalimului Pamantesc sunt chemati sa legifereze in numele Lui si ei sunt legitimi atata timp cat fac acest lucru.

Cu alte cuvinte: dacă legea penală se întâmplă să corespundă cu modul în care înţeleg eu poruncile lui Dumnezeu, atunci e justă; dacă nu, nu.

Judecata personala in materia poruncilor lui Dumnezeu este periculoasa. Poporul credincios este posesor si beneficiar al depozitului credintei, dar nu interpret autorizat al ei. Interpretarea poruncilor lui Dumnezeu este slujire sacerdotala. Dimpotriva, transpunerea lor in text normativ este slujire laicala: tine de ministerul politic pe care l-am primit ca fideli laici ai Bisericii.

Acuma vă rog să-mi arătaţi unde scrie în Noul Testament că homosexualii ar trebui castraţi chimic.

Sau, şi mai bine, să-mi arătaţi unde scrie că ar trebui spânzuraţi (ţinând cont că până la mijlocul secolului XIX, în Anglia, asta era pedeapsa pentru sodomie).

In Noul Testament nu scrie despre dozarea pedepselor. Nici la homosexualitate, nici la crima. Scrie ca lucruri precum legatura homosexuala sau omorul sunt pacate. In ce fel sunt ele pedepsite la un popor ori altul, intr-o epoca sau in alta, iata un lucru in limita de competenta a legislatorilor legitimi, iata un lucru care poate varia de la un popor la altul, de la o epoca la alta. Aici, faptasul poate fi pedepsit prin spanzurare, acolo prin scaun electric iar dincolo se poate ajunge la concluzia ca pedeapsa capitala nu mai este necesara, ci inchisoarea, exilul ori bataia la fund sunt mai potrivite. Toate acestea sunt optiuni legitime si toate sunt potrivite cu Biblia. Dar, a nu incrimina de loc homosexualitatea, ori a nu incrimina de loc omorul este un lucru neintelept, fiindca deschide drumul unei societati anomice. Mai mult, a sustine ca sodomia ori crima nu numai ca nu sunt pacate, ci lucruri cat se poate de normale fata de care trebuie sa avem toleranta, in caz contrar fiind pedepsiti, inseamna a numi raul bine si binele rau. Si asa ajungem, de la o societate sanatoasa care condamna homosexualitatea, la una bolnava in care uciderea copiilor nu mai este condamnata, in schimb condamnat devine delictul de opinie.

Unde şi când am scris eu că toţi legislatorii din toate ţările au fist nişte nesimţiţi ?

Propozitia "Bunul simt imi spune ca homosexualitatea nu este condamnabila" este echivalenta cu propozitia "daca cineva condamna homosexualitatea, atunci nu are bun simt". Mai general spus, propozitia "alfa implica beta" este echivalenta cu propozitia "non beta implica non alfa".

Desigur, puteti incerca sa scapati spunand ca bunul simt al dv este altul decat bunul simt al meu, din moment ce bunul simt al fiecaruia ii dicteaza altceva. Dar atunci eu va intreb: nu credeti ca ar trebui sa ne bazam pe altceva, mai putin relativ decat bunul simt ?