[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Adevarul e Hristos, dar exista si adevarul revelat, adica invataturile. Tu daca vezi ca soarele e rotund e un adevar, nu poti spune ca nu stii.
Dezbinarea intre crestini a fost dintotdeauna, pentru ca ingerii cazuti au vrut sa darame Biserica sau macar sa smulga niste credinciosi din ea. in trecut au fost ereziile, acum ingerii cazuti au imaginat ceva mai rau, care sa se infiltreze chiar si in randul credinciosilor: ecumenismul. In zilele noastre aceasta este divergenta intre crestini, pentru ca unii marturisesc ceva diferit de ortodoxie.

Exact asta spuneam ca face ecumenismul, pentru ca ecumenismul propaga umanismul ateu combinat cu protestantismul. O parte din protestanti au adoptat umanismul secular la crestinismul protestant, rezultand protestantii liberali. Acestia au intitiat miscarea ecumenista si au dat si conceptiile lor. Din nefericire chiar unii ortodocsi au adoptat aceste conceptii opuse ortodoxiei, imbinandu-le cu invatatura ortodoxa si crezand ca asa e de fapt ortodoxia.
Chiar in acest pasaj faci acest lucru, spunand ca daca tu sau altii credeti ceva insemna ca si Domnul crede la fel. Trebuie sa intelegem ca noi trebuie sa ne adaptam la ortodoxie, nu ortodoxia trebuie sa se adapteze la rationamentele noastre. Noi trebuie sa ne indumnezeim, nu sa coboram pe Domnul la intelegerea noastra. Domnul ne-a dat prin revelatie invatatura, nu trebuie sa o concepem noi acum dupa rationamentul nostru. Trebuie sa ai si tu grija ca daca o sa devii profesoara de religie ai o responsabilitate mai mare, daca copiii vor intelege ca nu conteaza cultul prea mult la o intamplare oarecare nu se vpr gandi asa mult sa treaca la alt cult (de exemplu in cazul casatoriei, sau merge intr-o alta tara unde un prea sunt biserici ortodoxe, etc.). Si daca unul se converteste la adventisti, de exemplu, e foarte posibil ca si urmasii lor sa ramana in acel cult, asadar e bien ca mai intai sa studiem care e invatatura adevarata, ca sa nu invatam ceva gresit.
Sfantul Ignatie spune despre greseala de a ne baza pe intelepciunea noastra in loc de invatatura ortodoxa: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/

Sunt întru totul de acord cu dvs în privinţa faptului că noi avem datoria de a ne adapta la adevărurile revelate ale Ortodoxiei noastre, nu invers. Această idee am încercat s-o evidenţiez şi eu atunci când am spus, ironic, că noi Îl considerăm pe Dumnezeu după chipul nostru, în loc ca noi să tindem către îndumnezeire (theosis), către asemănarea cu El. Nu am scris că e bine să-L înţelegem pe Dumnezeu potrivit imaginaţiei noastre (Doamne fereşte!), ci am constatat că, uneori, avem această tendinţă şi mă refeream, în contextul discuţiei de pe topic-ul acesta, la ideea potrivit căreia doar noi, ortodocşii, ne vom mântui, iar ceilalţi vor merge în... iad. Această idee, după înţelegerea mea, este omenească şi reflectă modul în care noi Îl înţelegem pe Dumnezeu: nu aşa cum este El în adevăr (milostiv, iubitor, însetat de mântuirea întregii omeniri), ci aşa cum ne comportăm noi, oamenii, unii faţă de alţii. N-am susţinut relativismul confesional, ci am mărturisit bunătatea lui Dumnezeu, iubirea Sa "cea mai presus de cunoştinţă" şi atotputernicia Lui de a-i mântui pe toţi cei care-L iubesc, chiar dacă, din diverse motive, au ajuns să adopte şi anumite învăţături inexacte în materie de credinţă şi/ sau morală.
Acum sper că m-am exprimat mai clar. :)
În privinţa viitorilor mei elevi, da, îmi doresc tare mult să devin profesoară de Religie şi, după cum evoluează lucrurile, cred cu tărie că Dumnezeu îmi va încredinţa această frumoasă misiune. :) Sigur că le voi vorbi elevilor despre frumuseţea şi adevărul credinţei noastre ortodoxe şi evident că nu le voi spune că se pot converti fără probleme la nu ştiu ce alt cult religios.
Îi voi învăţa, de asemenea, să fie iubitori şi toleranţi faţă de toţi semenii, indiferent de credinţa lor şi, în relaţia cu cei de alte credinţe, să fie promotori şi misionari ai lui Hristos, apărători ai libertăţii şi bucuriei spirituale specifice creştinismului. Cât priveşte relaţia lor cu creştinii din celelalte confesiuni, îi voi sfătui să aibă permanent în vedere faptul că aceia sunt creştini ca şi noi, credincioşi ai lui Hristos şi că nimănui nu-i putem contesta noi demnitatea de fiu al lui Dumnezeu prin har şi - Dumnezeu ştie - probabil viitor cetăţean al Împărăţiei.
Credinţă statornică, iubire, respectarea libertăţii celorlalţi - acesta este mesajul pe care-mi doresc să-l pot transmite elevilor în privinţa relaţiei noastre cu creştinii eterodocşi.
Care este opinia dvs?
Doamne ajută!