Citat:
În prealabil postat de adam000
Atata timp cat tu te uiti in urma ta (a rugaciunii tale) si te intrebi daca are efect, cumva inseamna ca vrei ca TU sa faci sa se intimple lucruri. Normal ca nu se intimpla nimic reprezentativ, pentru ca nu tu, nu rugaciunea ta face sa se intimple lucrurile, ci dragostea si ajutorul Lui Dumnezeu care oricum este pt persoana pentru care te rogi. Ia imagineaza-ti daca Dumnezeu ti-ar da satisfactie sa faca sa se intimple lucrurile in modul in care ceri/te astepti TU sa se intimple, mereu la rugaciunea ta, cam ce mandrie am putea capata noi ca oameni?
Nu zic ca ti s-ar intimpla tie sa capeti o mandrie, ci doar ma intreb asa ca principiu - oare daca nu cumva ne testeaza Dumnezeu pe toti in acest mod, ca sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne cunoastem patimile noastre, sa ne cunoastem mandria proprie (pt a ne stradui apoi sa scapam de ea) - ca de fiecare data cand vrem sa facem un bine, sa vedem daca binele acela il facem pt noi (pt/din vreo patima a noastra, bine ascunsa sub intentii bune - caz in care sarim in sus de mandrie ranita, de fiecare data cand nu iese chiar perfect, sau intimpinam vreo dificultate, sau ni se intoarce ceva rau dupa), sau daca facem lucrurile chiar pt aproapele nostru (caz in care nu ne vor durea dificultatile, ci ne vom stradui si mai mult, cu dragoste si pace in suflet, avand convingerea interioara si nadejdea ca nici o rugaciune nu trece neascultata de Dumnezeu)
|
Da intr-adevar pare lipsit de smerenie sa tot astept rezulatele rugaciunilor si daca sper ca asta nu e dintr-o mandrie mascata bine in spatele unei imense mile sau grije,atunci ma gandeam ca nu se intampla nimic deoarece:
-ea este cea care trebuie sa se intoarca la Dumnezeu
-rugaciunile nu sunt ascultate deoarece eu nu am indeajunsa credinta.
Si nu sunt convinsa ca rugaciunile mele o vor intoarce la credinta deoarece cum spuneam fiecare persoana este libera sa aleaga ce fel de viata doreste sa duca.
Faptul ca de atatia ani duce viata amara pe care o duce,imi da increderea ca aceasta este calea pe care vrea sa mearga netulburata.
Cum sa-i afecteze rugaciunile mele liberul arbitru?
Poate ca nu cunosc eu destule despre rugaciune,dar cum sa mantuim pe cineva sau sa-l aducem la credinta fara participarea lui voita?
De aceea,imi luasem gandul ca eu as putea sa fac ceva in directia asta,insa ma intrebam ce as putea face pt copilul nenascut?
Cam putine,avand in vedere ca nici macar nu are un nume dupa care sa-l pomenesti la rugaciune,la pomeni,nimic.
Si am ajuns la concluzia asta(sa aleg sa ma implic)deoarece parintii ei stiu dar nu sunt credinciosi si pur si simplu nu se roaga nimeni pt linistea lui.
Aceste ganduri,mi-au venit mai mult dupa ce mi-am deschis cont aici si am citit foarte multe materiale despre avort si avortati.