Ev. Ioan 3, 22-33
<<În vremea aceea a venit Iisus și ucenicii Lui în pământul Iudeii și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan la Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe și veneau și se botezau, căci Ioan nu fusese încă închis în temniță. Atunci a fost o neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu, asupra curățirii. Și au venit la Ioan și i-au spus: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, despre care tu ai mărturisit, iată El botează și toți se duc la Dânsul. Răspuns-a Ioan și a zis: nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că eu am zis: nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel care are mireasă, acela este mirele, iară prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, cu bucurie se bucură de glasul mirelui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor și ce-a văzut și a auzit, aceea mărturisește, dar mărturia Lui nu o primește nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că este Dumnezeu adevărat.>>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|