Citat:
În prealabil postat de Ekaterina
"Cea dintai lucrare a voastra, de cum va treziti, sa fie insemnarea cu semnul Sfintei Cruci, iar cele dintai cuvinte ale voastre sa fie cuvintele Rugaciunii lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste‑ma pe mine, pacatosul. Cand puteti, faceti Rugaciunea lui Iisus pe sirul de metanii, iar cand veti fi ocupati, faceti‑o fara metanie. Rugaciunea lui Iisus ne este de trebuinta pentru a intra in imparatia Cerului.
Celui ce are rugaciunea launtrica, rugaciunea ii este fireasca precum respiratia. Orice ar face, rugaciunea merge de la sine, in launtru. Cel ce are o astfel de rugaciune, stand in biserica, asculta si ceea ce se canta si se citeste si, in acelasi timp, se roaga si launtric, asa cum este scris: Rugaciunea se lipeste de rasuflarea ta.
Chiar si in timpul somnului, lucrarea rugaciunii nu se intrerupe in inima lui: Eu dorm si inima mea privegheaza. Noi, insa, nu avem acest dar. Noi ne trezim si nu avem pe buzele noastre nici macar numele lui Iisus Hristos. O lunga perioada nu am putut intelege ce inseamna unirea mintii cu inima. In esenta, este o unire a tuturor puterilor sufletului, cand toate nazuiesc catre Dumnezeu – ceea ce, atunci cand sunt despartite, este cu neputinta". (Staretul Varsanufie de la Optina)
|
Observatie
Lucrarea rugaciunii nu depinde doar de forta repetitiei ci in primul rand de forta intelegerii.
Intelegerea este ca un sol fertil din care creste floarea rugaciunii.
Repetitia este udarea acesteia.
Intelegerea vine doar prin lucrarea adecvata a celorlalte virtuti.
Cine crede ca este suficienta repetitia rugaciunii fara sa inteleaga miezul ei, este in inselare.
Deci este bine ca din cand in cand sa ne oprim si sa cugetam la sensul ei adanc.