[cezar_ioan]

În prealabil postat de mirela.t

Astea sunt rugaciunile de seara care se citesc in biserica? Sau le fac monahii in pravila lor? Ca doar un mirean acasa nu se apuca sa citeasca 9 pagini de rugaciuni in fiecare seara?! Ma pregatisem si eu cu avant sa salvez documentul, dar cand am vazut despre ce este vorba mi-a pierit elanul.

Nu privi cu teamă spre viitor!...
Într-adevăr, acestea sunt rugăciunile de seară pe care obişnuiesc să le facă o mulţime de oameni evlavioşi prin toată ţara şi lumea creştină.
Apoi, Ceaslovul e un îndreptar binecunoscut poporului, unde găsim şi alte rugăciuni. În Ceaslov mulţimi mari de oameni găsesc pacea sufletului lor. Oameni din toate părţile ţării şi ale lumii, intelectuali şi ţărani, preoţi şi croitorese etc. Cunosc o mulţime de bătrâni, dar şi tineri care folosesc Ceaslovul în modul cel mai natural, cu mult folos, cu bucurie, fiindu-le aducător de pace.

Nu ştiu de unde s-a înfiripat, apoi s-a betonat zdravăn, preconcepţia că rugăciunile de seară sau orice alte rugăciuni care alcătuiesc o pravilă trebuie să fie normate pe categorii/clase/norme/stassuri. Şi că, mai ales, monahul are alte rugăciuni şi mult mai multe etc.
Păi, am întâlnit chiar anul acesta monahi plictisiţi şi de un "Doamne, miluieşte!", după cum ştiu copii care se roagă în fiecare seară o juma de oră, apoi fac miezonoptica şi altele...

De un lucru sunt sigur: pravila de rugăciune e pe măsura fiecăruia. Pentru unul e de folos şi bineplăcut Domnului să spună fie şi "Doamne!...", apoi să cadă frânt în somn.
Pentru altul nu e de ajuns nici o noapte întreagă de rugăciune.

Fiecare cu măsura lui, cu nevoile lui, cu binecuvântarea lui. În viaţa duhovnicească a fiecărui om nu se umblă cu măsuri generale şi norme universale ci dimpotrivă, cu măsură individuală. Dar şi aceasta din urmă creşte sau scade în funcţie de mulţi factori pe care doar un duhovnic iscusit îi poate dezbate cu cel sau cu cea pe care îi păstoreşte.

Din păcate noi suntem mereu grăbiţi să găsim norma/stassul/categoria/clasa, nesesizînd că tocmai aceasta ne ţine pe loc. Tendinţa de a intra într-o uniformă comună, universală, în detrimentul cămăşii personale.
Oare aşa procedăm şi cu pantofii? Şi cu mâncarea? Păi ce, suntem chinezi?....:)

Doamne ajută!