[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ascultarea vine de Sus. Dar fiecare, jos unde se afla, vede in culori proprii tot ce vine de Sus. Sau, chiar daca vede in aceleasi culori, resimte diferit impactul cu rosul, verdele si albastrul, de pilda...

Aşa este, ascultarea vine de Sus, dar aici mai jos sau mai puţin jos sunt foarte mulţi care nu fac ascultarea care trebuie. S-a constatat în istorie, mai ales în istoria vechiului Israel şi în cea a Bisericii, că de multe ori cei care nu fac ascultarea cea bună sunt de fapt conducătorii politici, cei religioşi, precum şi ţucălarii lor, dintre care avem destui şi azi, profeţii mincinoşi. Într-un astfel de context, tot istoria este cea care ne-a demonstrat cu asupra de măsură cu Duhul suflă unde vrea, nu neapărat unde li se pare puternicilor zilei că ar vrea, iar profeţii Vechiului Legământ, dar şi cei ai Noului, au arătat şi arată în continuare că asta este realitatea. Planul lui Dumnezeu este deasupra capetelor tuturor popoarelor şi Dumnezeu este Domnul.

În prealabil postat de cezar_ioan

Cine este fiu duhovnicesc asculta de parintele lui, indiferent ca ii convine sau nu sfatul sau solicitarea. Cine este preot asculta de ierarhul sau. Cine este ierarh asculta de superiorul sau. Iar Patriarhul asculta de duhovnic si de fratii care sunt pusi, in randuiala Bisericii, sa il indrume atunci cand este ceas de indrumare, randuit de Duhul.

Mie aceste cuvinte îmi dau senzaţia nu neapărat a unui îndemn la ordine şi ascultare, cu care de altfel sunt profund şi întru totul de acord, ci mai mult la lipsă de discernământ, mai ales în cazul în care totuşi Dumnezeu nu ne vrea să fim o masă de manevră a nimănui, poate doar a Lui, dar aici nu mai vorbim despre masă de manevră sau de manipulare. Ceea ce vroiam să accentuez este că întotdeauna, mai ales în cazul celor care mai au şi mai mult har şi mai multă înţelegere de la Dumnezeu (adică daruri ale Duhului Sfânt), ascultarea este bine să fie însoţită şi de discernământ. Puternicii zilei au dovedit şi dovedesc că nu doar că au greşit de-a lungul timpului, dar unii o fac cu toată ştiinţa înşelătoriei, altfel spus mint ştiind că mint, rătăcesc ştiind că rătăcesc, smintesc ştiind că smintesc, manipulează ştiind că manipulează, şi de aceea creştinii trebuie să fie cu discernământ şi cu pavăza Sfintelor Scripturi şi a Sfintei Tradiţii.

În prealabil postat de cezar_ioan

Sa ne amintim, mereu, ca dintru inceput lumea aceasta a fost creata dupa o randuiala. Si ca apelul la randuiala Lui l-a facut Domnul pretutindeni si totdeauna. Fiecare poate sa participe la randuiala pusa de Dumnezeu in lume sau poate sa isi faureasca propria randuiala... E o chestiune limpede de alegere personala.

Cine e in randuiala Bisericii asculta de cei responsabili sa mentina aceasta randuiala.

Ascultam fiecare de pastorul lui de acum, din prezentul pe care il traim. Suntem in relatie concreta, reala cu duhovnicul, cu ierarhul locului, cu Patriarhul de azi, de acum. Nu cu alte duhuri, mai mult sau mai putin sfinte, de ieri si de maine. Primul filtru si prima datorie, prima fantana de Viata sunt ascultarea aici si acum de pastorul de aici si de acum. Maine vom mai vedea.... Ieri e deja trecut...

Iar daca voim sa ascultam de amintiri si de naluci ale viitorului, rupindu-ne de pastorul randuit fiecaruia in prezent, in singura realitate in care vietuim si suntem viati acum, aici, putem face desigur si aceasta. Poate ca mereu a fost asa: trecutul si viitorul sunt tentatii care smulg mintea si inima din lucrarea concreta a ogorului fiecarei clipe.

Mai rar mi-a fost dat să citesc aşa ceva. Nu vreau să acuz pe nimeni de vreo manipulare. Însă ceea ce expune aici domnul Cezar este cu adevărat periculos, şi este şi poate fi cu adevărat un atac, probabil involuntar (de aceea am şi spus că nu acuz de manipulare, deşi mie personal mai ales partea asta din postare mi se pare manipulatoare), la adresa SFINTEI TRADIŢII. Şi asta pentru că Tradiţia vine cu adevărat din trecut, dintr-unul foarte îndepărtat, şi acumulează bogăţia nepieritoare pe lângă care nu avem voie să trecem. Ceea ce eu înţeleg aici de la domnul Cezar este un fel de invitaţie de a ne abate tocmai de la acel lucru de care vroia domnul Cezar să ne păzească, anume tocmai de la ascultare, mai precis de la ASCULTAREA FAŢĂ DE SFÂNTA TRADIŢIE, Sfântă Tradiţie pe care cei de azi o încorporează mai mult sau mai puţin, dar ştim din Scripturi că pe măsura apropierii de perioada Antihristului adeziunea păstorilor, sau măcar a unora dintre ei, va fi din ce în ce mai mică la Sfânta Tradiţie şi din ce în ce mai mare la tradiţia de azi, cea recentă, cea de aici şi de acum, neancorată în bogăţia dumnezeiască a Sfintei şi Adevăratei Tradiţii Mântuitoare. Îl sfătuiesc deci pe domnul Cezar să se mai informeze asupra stării reale a lucrurilor de acum şi numai după aceea să se mai pronunţe; dar să studieze lucrurile atent şi cu discernământ.

Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi fac în mod evident parte din trecut, însă la acest trecut, ca şi la alte elemente ale trecutului, ale învăţămintelor Istoriei, nu avem voie să renunţăm, pe principiul cum că chipurile păstorii de azi ar fi cumva superiori Sfinţilor Profeţi, Apostoli şi Părinţi. Aşa ceva este cu totul străin de Biserica lui Hristos şi de adevărata ascultare şi ordine şi rânduială. Autorităţile trecutului luminează până în ziua de azi şi vor lumina în continuare şi viitorul. De aceea era, este şi va fi în continuare necesară, oportună şi foarte benefică răspândirea Scripturii şi a Tradiţiei, a Bisericii, pentru că Planul lui Dumnezeu este ca toţi să fim învăţaţi direct de Dumnezeu, după cum mărturisesc Profeţii şi Apocalipsa. Aici protestanţii, cu toate căderile, ereziile şi rătăcirile lor, au îndeplinit cumva Planul lui Dumnezeu, forţând răspândirea Adevărului, în contextul în care puternicii zilei de ieri, papistaşi, se făcuseră în mod evident împotrivitori ai adevăratului Plan al lui Dumnezeu, schimbând Planul lui Dumnezeu cu planul aşa zisului vicar al lui Dumnezeu pe pământ, ereticul papă. Dar nu doar papistaşii s-au pus şi se pun împotriva Planului lui Dumnezeu, ci şi ortodocşii au făcut-o şi o fac, iar recomandarea mea este la studiul Tradiţiei şi la discernământ, la rugăciune, căci căderea din urmă se anunţă a fi mai mare decât căderea dintâi.