cei care se incred DOAR in oameni vor fi,mai devreme sau mai tarziu,dezamagiti.de ce?pentru ca oamenii sunt neputinciosi,fiecare se lupta cu patimile sale.de aceea imi plac f. mult cuvintele din Paraclisul Maicii Domnului "Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână...".sau ce frumos spunea si Valeriu Gafencu:"NU VĂ FACEȚI ILUZII DESPRE OM. IUBIȚI-L. DA! IUBIȚI-L!"(pentru cei care vor sa citeasca mai multe,aici:
http://www.familiaortodoxa.ro/2011/0...ti-l%E2%80%9D/)
increderea in oameni e necesara pt ca astfel omul nu ar putea trai in comunitate,pot spune chiar ca nu s-ar putea spovedi.pt mine,persoana in care am cea mai mare incredere e duhovnicul tocmai pt ca doar lui,la Spovedanie,i-am dezvaluit cele mai ascunse tenebre ale sufletului meu si pt. ca e singurul care atunci cand ma sfatuieste tine cont de indreptarea mea duhovniceasca.in rest,am incredere in parinti si in sora mea(in cea din urma maul mult pt. ca e mai apropiata de varsta mea :D),in prieteni,dar doar atata vreme cat sfaturile lor nu au nicio legatura cu cele duhovnicesti pt ca nici familia,nici prietenii mei nu au reusit sa inteleaga aceasta apropiere a mea de Dumnezeu,astfel ca sfatul lor e ca ar trebui s-o las mai moale.
in ceea ce priveste banuiala...am citit un cuvant tare frumos intr-o carte despre Parintele Arsenie Boca:cel bun ii vede pe toti buni,cel rau ii vede pe toti rai.