[cezar_ioan]

Din câte am constatat, pe măsură ce trec anii se măreşte distanţa dintre cerinţele programei şcolare (cosubstanţiale cu documentul numit Curriculum) şi interesele elevilor. Elevii caută alte cunoştinţe şi alte abilităţi decât cele pe care este dispus să li-l ofere ministerul şi instituţiile şcolare.
E tot mai dificil, de pildă, să discuţi cu elevii despre caracter sau despre formarea imaginii vizuale pe retină, când preocupările lor cotidiene şi de perspectivă sunt orientate în cu totul alt sens, impus de mersul lumii...

Poate că din acest motiv, al dezarticulării dintre cerinţele "de sus" şi aşteptările celor "de jos" (din păcate învăţământul nostru e organizat după o ierarhie piramidală, cu caracter evident despotic, după opinia mea) apar numeroase conflicte al căror rod e vizibil cu ochiul liber: insatisfacţie generalizată, rezultate foarte slabe în activitatea şcolară, formalism în desfăşurarea orelor etc.

S-a întâmplat ca la una din ore, prin diverse conexiuni apărute într-un moment de discuţie liberă, să lansez întrebarea: de ce spuneţi că Crucea este Sfântă? Ce înseamnă Sfânt?
Întrebarea mi se păruse extrem de simplă pentru cei 30 de elevi care făceau religie de 10 ani la şcoală. Însă nici un elev din clasă nu a dat un răspuns minimal satisfăcător.
A altă situaţie, la fel de surprinzătoare, a fost când am văzut la începerea orei că era scris pe tablă un îndemn privind rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Eleviilor li se vorbise despre faptul că în Postul Mare creştinii spun mereu în biserică această rugăciune. Dar eu am fost îmboldit să îi întreb: vrea cineva să spună această rugăciune minunată (cu gândul să începem ora de psihologie sub harul acestei rugăciuni)?
Elevii însă, deşi unii ar fi dorit, nu ştiau rugăciunea. Nu a reuşit nimeni să spună nici măcar primul vers... Aveam să înţeleg, printre altele, că nimeni nu fusese în biserică pe timpul Postului...
Astfel încât le-am cerut permisiunea să o citească unul dintre ei folosind internetul... Lucru emoţionant, după ce elevul care s-a oferit a terminat lectura, s-a lăsat o linişte bună în sala de clasă iar câţiva dintre copii aveau ochii în lacrimi...
Să luăm aminte!

Vă sugerez aşadar să aveţi în atenţie situaţia reală a lumii în care trăim şi impactul acesteia asupra sufletelor pe care noi avem slujirea să le educăm.

Prima măsură pe care am luat-o anul acesta a fost să las programa şi manualul la o parte (cu riscul unui conflict serios cu direcţiunea, cu inspectorii metodişti etc.), pe loc cel puţin secund, şi să descopăr urgent un mod de a dialoga cu elevii ţinînd cont de nivelul lor real de pregătire şi de însuşirile lor sufleteşti reale.
Înainte, aşadar, de o intervenţie cu finalitate educativă, cred că e decisiv să avem atenţia către o evaluare continuă a stării elevilor noştri. Iar pentru aceasta, să evaluăm mereu, ÎNAINTE DE TOATE, starea noastră, a celor care suntem dascăli.