*Sa adaugam mereu o farama de dragoste in tot ceea ce facem!
*
- Daca o persoana foarte apropiata ne raneste foarte tare, ne dezamageste, cum o putem ierta din toata inima? Mai putem sa ne deschidem inima fata de ea?
- Nu stiu care sunt imprejurarile, dar cred ca uneori Dumnezeu ingaduie asemenea lucruri ca sa ne desprinda de toate atasamentele noastre. Avem nevoie de o inima libera ca sa putem alerga pe urmele Domnului. Si adeseori in viata noastra, Dumnezeu ingaduie ispite, incercari, greutati, ca sa ne slobozeasca inima. Nu putem iubi fara o inima libera, sloboda. Si iubim cu adevarat atunci cand nu pacatuim.
Cel care pacatuieste este rob pacatului, spune Domnul, dar cel care cu inima libera alearga pe calea poruncilor lui Dumnezeu, va fi rasplatit cu o
inima largita.
- Cum vom putea face fata timpurilor apocaliptice pe care le traim?
-Foarte buna intrebare! De (la) inceputul vremurilor, de la inceputul Zidirii, vedem doua feluri de viata in lumea aceasta: cel al dreptatii si-al sfinteniei, incepand cu Abel, trecand prin dreptii si prorocii Vechiuliu Legamant, atingandu-si culmea in persoana Maicii lui Dumnezeu, continuand cu apostolii si toate cetele sfintilor, pana la sfarsitul vremurilor, si celalalt, al duhului lui antihrist si-al pacatosilor, incepand cu Cain, care si-a ucis fratele, continuand de-a lungul veacurilor cu prigonitorii credintei, Iuda si toti pacatosii, pana la sfarsitul vremurilor. Si tensiunea dintre cele doua feluri de viata se inteteste pe masura ce se aproprie sfarsitul, intr-atat incat in cartea Apocalipsei se zice: "Cel ce pacatuieste mai pacatuiasca, si ce sfant mai sfinteasca-se" (Apocalipsa 22:11). Si, pentru ca ne confruntam mereu cu dinamica pacatului, care e foarte raspandita si tot timpul inaintea noastra, trebuie sa ii tinem piept cu un strigat necontenit: "Doamne Uuszse, Atotputernice Iisuse, milostiv fii mie pacatosului, inca si inca!" Asta-i atitudinea pe care ar trebui s-o avem...
- Cum putem lupta cu uitarea, nesimtirea si nepasarea fata de Dumnezeu? Ce sa fac atunci cand imi simt sufletul impietrit? Nu fac niciun efort in relatia cu Dumnezeu, iar acest lucru ma intristeaza.
- Aceasta este asa numita
akedie. Etimologic
akedia se traduce prin lipsa de interes, si in cazul acesta:
lipsa de interes pentru mantuire. Cred ca putem, incetul cu incetul, sa biruim akedia daca tinem in constiinta noastra gandul ca traim in prezenta lui Dumnezeu. E ca in Sfanta Liturghie, cand noi slujim, si poate sa fie un intreg sobor de preoti, dar noi stim ca acolo e prezent Imparatul imparatilor, si toate miscarile noastre, toate gesturile prin care comunicam unii cu altii sunt facute in prezenta Lui. Daca pastram in noi gandul asta:
ca tot ce facem noi se petrece inainte ochilor lui Dumnezeu, tot ceea ce facem, tot ceea ce gandim, tot ceea ce simtim, atunci cred ca putem invinge acest lucru. Si de asemenea,sa incercam sa punem o picatura de iubire in tot ceea ce spunem, in tot ceea ce facem, in tot ceea ce gandim despre ceilalti, fata de ceilalti. Si daca ne obisnuim asa, sa punem un pic de dragoste, o mica portie de dragoste in tot ceea ce facem in viata aceasta, incetul cu incetul ajungem sa mostenim marea portie de dragoste pe care ne-o vada Dumnezeu in viata cea vesnica."
Prezentare si traducere de Radu Hagiu
sursa:Revista Familia Ortodoxa nr. 48 (Ianuarie 2013)
( Conferinta audio+franturi video, aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...atat-smerenia/
alta conferinta cu Parintele, din 2012, aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...a-spovedaniei/)