Nu e o strategie bună să ne justificăm dependențele infantile, astfel întărindu-le puterea asupra noastră.
Ci să lucrăm pentru depășirea (lanțurilor) lor (mai subțiri ca firul de mătase).
Prin re-parentare, mai întâi.
Un părinte bun oferă cei 3 P necesari unei dezvoltări sănătoase: Protecție, Permisiune, Putere. (Ce zici, le găsim în Dumnezeu?)
Spre deosebire de un părinte prost, care oferă cei 3 K: cafteală, corvezi, coșmaruri.
(deși lista e mai lungă: crampe, constipație, cucuvaie, crâșme, curvie, caco-fonie, cimitir, chenzină lipsă etc. Și, desigur, Chevrolet și Champanie...)
Last edited by cezar_ioan; 23.04.2013 at 02:38:57.
|