[adam000]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că obișnuim să căutăm și să oferim soluții pentru toate, încercând să dobândim pricepere. Însă poate uităm prea adesea că harul se revarsă și peste cei nepricepuți dacă sunt smeriți. La întrebările de mai sus eu nu găsesc răspunsuri/soluții. Știu doar că trebuie să ne smerim, golindu-ne de sine, să ne rugăm și să nădăjduim în mila Domnului.
Căsătoria o înțeleg ca taină și în sensul că este un permanent mister, niciodată pe deplin dezlegat, care-ți dă de lucru până la sfârșit. Cel mai important îmi pare ca amândoi cei care o alcătuiesc să fie hotărâți cu adevărat să o ducă până la capăt orice s-ar întâmpla; și să n-o lase să moară.

Frumos spus!
in intelesul crestin.

in intelesul deformat crestin, de atatea ori oamenii se pacalesc pe ei si fie isi asuma mai mult decat pot duce, pentru ca se simt obligati de vocea unei constiinte deformate, care ii biciuie, fie in partea cealalta, cu cinismul unei hotarari lipsite de dragoste reala isi duc casnicia indiferent ce s-ar intimpla (in sensul de cate victime nevinovate lasa in urma), fie cu inconstienta lasa greutatea pe umerii celuilalt pe care vrut nevrut il "hotarasc" sa o duca. Daca nu exista simultan si constientizarea tainei in Hristos (cu dragostea reala, reciproca si in Hristos) si constientizare de sine cat mai detaliata si subtila, din partea amandurora, moare oricum