[cezar_ioan]

M-a atras foarte mult un cuvânt din postarea ta: "devin".
Procesul devenirii mi se pare fascinant, deja.... Parcă intuiesc câte ceva.

Un lucru îmi pare cert: devenirea întru iubire lărgită (nu egofilică, ci prin Hristos) este un proces şi nu fapt spontan.
Nu sunt sigur că pot spune despre aceasta că se petrece mai întâi duhovniceşte, cu prilejul Tainei Cununiei, şi că apoi este încorporată concret, adică material-trupeşte şi psihologic şi social în viaţa soţilor, transformîndu-le persoana şi iubirea, sfinţindu-i.
Tind să cred că Taina pune începutul, "bun început", în sensul că deschide o uşă, ba chiar Uşa harului, întrucât cei doi nu se mai iubesc până la sufocare, digerîndu-se reciproc, ci lasă un loc mic între ei, vorba poetului arab, să "danseze pe acolo vânturile cerului"... E vorba despre Hristos prin Care se plineşte iubirea şi familia.
şi că tot ce urmează depinde de modul cum soţii, fiecare şi împreună, colaborează cu harul. Rămânînd, desigur, în Taină, din care soţii nu pot ieşi decât prin desfacerea Cununiei...