[laurastifter]

Şi printre puţinii care au exprimat un punct de vedere creştin se numără domnul Dumitru care, în mod surprinzător, se declară... "ateu".
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că diferenţa dintre noi, cei ce ne spunem "creştini" şi domnul Dumitru este următoarea:
dumnealui Îl caută pe Hristos, conştientizând condiţia creştinului de fiinţă căutătoare, într-un proces de "conversio continua"; noi nu-L mai căutăm... fiindcă ne imaginăm că L-am găsit. Noi suntem asemenea fiului cel mare şi "cuminte" din parabolă, incapabil de a se bucura de căutarea şi revenirea acasă a fraţilor noştri; domnul Dumitru şi alţi "atei" asemenea sa se comportă asemenea Lui Iov şi, când se vor întoarce desăvârşit, vor fi ca fiul cel risipitor - se vor încredinţa cu totul, necondiţionat şi fără şovăire dragostei nemărginite a Tatălui Care, în tot acest timp al căutării, i-a călăuzit neîncetat spre Sine. Noi prea puţin mai ştim ce-nseamnă dorul după Hristos, căutarea, tânjirea după dragostea Sa, lupta neîncetată în urcuşul anevoios (şi uşor totodată) al credinţei. Noi suntem prietenii lui Iov şi, tocmai de aceea, această categorie de "atei" se vor ruga pentru noi la Judecată.
"Dumnezeu este pururea Cel tainic, Cel căutat", este Calea, Pedagogul şi Ţinta existenţei noastre! Când, oare, vom înţelege aceasta?...

P. S. Îl rog pe domnul Dumitru ca, dacă am scris ceva inexact despre dumnealui, să mă corecteze... Nu-l cunosc personal, dar acestea sunt gândurile pe care mi le inspiră mesajele pe care le scrie aici, pe forum - mai ales o postare mai veche, în care-mi spunea că... şi-ar da şi viaţa pentru a dobândi certitudinea existenţei lui Dumnezeu!