Judecata aceasta sa o lasam lui Dumnezeu.

Daca stam sa ne gandim, acesti greco-catolici sunt fostii ortodocsi, care s-au opus trecerii la catolicism. Se pare ca au pastrat o trasatura de caracter si anume statornicia; atata doar ca de data aceasta s-au statornicit de partea gresita a baricadei.

Practic, daca regimul comunist ar fi dorit trecerea lor cu orice pret la ortodoxie, i-ar fi intemnitat impreuna cu ortodocsii, nu separat de ortodocsi. Este adevarat ca printre greco-catolici au fost si ortodocsi, dar putini la numar si bolnavi, incat revenirea acestora la ortodoxie a fost aproape imposibila.

As zice sa privim lucrurile in fata: ceea ce s-a urmarit a fost exterminarea lor prin imbolnavire, flamanzire, privare de orice libertate; nu revenirea la ortodoxie, caci pe ortodocsi i-au torturat si au incercat sa-i extermine in acelasi fel, daca nu si mai rau.

Dar, cum spune Pr. Petroniu Tanase, trecerea prin aceste inchisori comuniste a avut o alta valenta, si anume: a fost o proba de foc la care a fost supusa credinta in unele tari ortodoxe. Iar credinta a iesit invingatoare; spre deosebire de tarile vestice, care au fost supuse unei alte probe, si anume proba bunastarii; iar aici credinta a fost invinsa de bunastare.

In vreme ce in tarile vestice bisericile sunt inchise intr-un ritm ametitor, in tarile rasaritene se construiesc biserici in ritm ametitor. Si cum se construiesc, ele devin neincapatoare la afluxul crestinilor.