În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De ce cautati dv explicatii psihologice pentru un fenomen, in fond, spiritual ?

De cateva decenii bune incoace, adversarul lui Dumnezeu si al oamenilor a adoptat tactica disimularii. Omul s-a invelit intr-o cochilie materialista care se vrea impenetrabila celor de sus. Dar care prezenta avantajul ca-i asigura o anumita aparare si fata de cele de jos. De dragul aderentei oamenilor la ideea insuflata "Dumnezeu nu exista", diavolul a acceptat aderenta lor la ideea "nici eu, diavolul, nu exist". Astfel, ingustarea orizontului oamenilor a devenit fara precedent, desi niciodata in istorie nu s-a vorbit atat de mult de "viziune larga", "deschidere" etc. Inchizandu-se pe ei insisi in lumea vizibilelor, oamenii erau convinsi ca nu exista nimic din ceea ce ei nu vad si nu pot masura. Aceasta a fost paradigma materialist-ateista. Aurora ei a fost in epoca denumita "a luminilor" (nu e amuzant ca intunecarii vederii spirituale i s-a dat acest nume?). Apogeul ei a fost secolul al XX-lea. Iar noi, acum, traim in coada cometei.

Dar am fi naivi daca am crede ca Sarsaila se va opri aici si ca asta e tot ce isi doreste. Am fi naivi daca am crede ca ateismul este, in fond, scopul lui. Ateismul ii prieste numai ca obiectiv de etapa si nu ca obiectiv al operei lui de deconstructie. Sa nu confundam tactica cu strategia. Sa fim atenti si sa vedem daca ateismul iluminist de secol XVIII este acelasi cu ateismul de secol XX, ca sa pricepem semnele vremurilor. Vom descoperi ca nu e acelasi fel de ateism. In fond, paradisma modernista (care incepe de fapt cu Renasterea) nu a fost ateista de la inceput. Covarsitoarea majoritate a iluministilor nu erau atei in sensul de azi, ci ar fi calificati drept "deisti". Cazul evreului Spinoza, bunaoara. Sau lunga pleiada a iluministilor francezi. Ca sa nu mai vorbim de renascentistii de cu o generatie inainte, care au inaltat si impodobit biserici. Nu, ei nu au promovat ideea "Dumnezeu nu exista", ci au mers pe promovarea "maretiei omului". O deplasare a accentelor si, din cristocentrica, lume devine antropocentrica. Cu enciclopedistii francezi incepe o noua etapa dintre cele jalonate de Intunecila: desi majoritatea lor inca mai cred intr-un "Dumnezeu al filozofilor", un "Creator", devin foarte inversunati impotriva Bisericii. A Bisericii Catolice, se intelege, contra protestantismului nici un iluminist sau enciclopedist nu are nimic: planului de deconstructie ii convine ca o manusa. La Voltaire, inca un deist sau, in orice caz,, un om care nu neaga posibilitatea lui Dumnezeu, intalnim pentru prima data un anticlericalism de fond, caustic, aproape violent in idei. Dar, la sugestia diabolica, formatorii de opinii nu sunt inca "impotriva lui Dumnezeu", ci "impotriva Ecclessiei". A fi impotriva lui Dumnezeu e urmatoarea etapa. "Dumnezeu nu exista" spune abia secolul al XIX-lea in mod paradigmatic. Si abia in secolul al XX-lea afirmatia trece, din planul ideilor, in acela al realitatii din teren.

Ei bine, am fi seriosi daca am crede ca diavolul se va opri la paradigma "Dumnezeu nu exista" ? Si ce daca nu exista ? Diavolul este el doar "a-christic" sau este mai mult: "anti-christic" ? Sa nu uitam ca dracusorii au si ei liturghiile lor negre, in cadrul carora rostesc un legamant al contrainitierii, jurand ca se leapada de Dumnezeu, de toata slujirea Lui, ca vor ataca toata lucrarea Lui si pe toti slujitorii Lui. Ateismul de azi nu mai este un ateism "a-religios", ci un ateism "anti-religios". Ei bine, exact acestei etape a luptei spirituale ii corespund cererile de certificat de apostazie care va mira ca s-au indesit in ultima vreme. Necredinta isi cauta forme, adica tinteste la a fi formala. Sunt primele semne ca diavolul isi cauta o "contra-ecclesie".

Ce va urma ? Parerea mea e ca, in chiar timpul vietii celor mai multi dintre noi in trup, vom fi martorii unei schimbari de paradigma. Paradigma materialismului ateist, cu toate etapele ei aratate de mine, nu poate fi ultima. Diavolul se ascunde o vreme, dar turbeaza facand astfel. Din punctul lui de vedere, acesta e un enorm sacrificiu tactic. Nu asta isi doreste. El nu doreste (numai) ca oamenii sa nu creada in Dumnezeu. Nici macar nu-i e suficient ca oamenii sa fie dusmani lui Dumnezeu si sa persecute Biserica Sa. Diavolul vrea cult public. Diavolul vrea sa fie el, dumnezeu. Astfel, vom asista cu surprindere la revenirea la lumina a ceea ce am numi "spiritualitate", adica la o reluare a preocuparii si legaturii oamenilor cu invizibilele. Numai ca, pentru cei mai multi, va fi o spiritualitate cu semn inversat. Mai bine spus: o anti-spiritualitate.

In fond, se va sfarsi cum s-a inceput. Noi, cei din Europa cel putin, traim in vremea dintre Edictul de la Milan si Edictul de la Tesalonic. Biserica inca mai e tolerata, dar la paritate cu alte religii si culte. Bisericile coexista cu templele. In curand, insa, roll-back-ul va trece dincolo de Edictul de la Milan. Ma astept la zece persecutii, care sa ne aminteasca din nou de cele zece plagi ale Egiptului lui faraon. Intre timp, cochilia materialista de care am vorbit la inceput, aceea in care s-au imbracat oamenii ca intr-o platosa, va incepe sa crape pe ici pe colo, si anume prin partile ei de dedesupt, lasandu-i pe oameni prada influentelor infraumane tot mai vizibile si mai agresive, in timp ce partea de sus a platosei ii va lipsi de apararea celor de sus, ei nevazand, in continuare, nimic din cele de deasupra lor. Aceasta va fi etapa in care diavolul va fi dezlantuit, despre care vorbesc multe revelatii. In sfarsit, oamenii vor crede, iarasi, in ceva. Si anume, in basme grecesti. Evident, nu neaparat in Zeus si Hera, ci "grecesti" in sens biblic, adica "de la neamuri" (din afara celor 12 semintii ale Poporului Ales).

Moralitatea va urma aceeasi curba, morala fiind secundara dogmaticii in oricare ev. O vreme, vremea dintre Edictul de la Tesalonic si cel de la Milan, a fi drept in Cetate va mai fi un lucru tolerat. Pe urma, pacatul va deveni norma si multi drepti vor suferi nu in mod direct, fiindca cred in Cristos, ci pur si simplu fiindca nu vor fi ca ceilalti.

In final, intr-o asemenea atmosfera va fi Adventiul. Si toate cate vor parea fara intoarcere, vor fi intoarse.

Domnul ii va mirui cu semnul Lui pe cei ai Lui si ingerul mortii va umbla fara sa-i atinga. Toti curajosii inrolati in armata Lui vor parasi Egiptul lui Faraon. Timpul se va accelera mult atunci, iar calatoria spre Tara Fagaduita prin desertul indeciziei va dura, poate, doar 40 de ore.

Parerea mea.