Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Sunt multe deosebiri intr-o familie de atei,care au ajuns sa faca copii multi fiindca el este betiv iar ea...nepasatoare si o alta familie de crestini care au multi copii datorita conceptiilor religioase,dar le langa asta mai au si educatie,constiinta si un plan de viata pentru a face acest mod de viata valid.
Nu este problema mea,nu judec pe nimeni,insa este mai dificil sa faci copii fara nici un plan,fara sa-ti pese ce vor face si cu ce vor fi ingrijiti,sa faci copii si sa pleci prin sat la cersit ca ai familie numeroasa.
Cand nu se mai poate,da-te jos de pe nevasta,simplu!Abstinenta este cea mai eficace metoda de contraceptive!
|
Citat:
În prealabil postat de sophia
2. Problema este, indiferent de religie asa: copii multi au cei care evita metode de contraceptie sau avortul. Imediat te duce gandul la aceste doua aspecte.
Si mai departe aceste doua aspecte sunt legate de interdictia bisericii. Si aici este culmea, o asemanare a mai multor credinte, in special ortodocsi si sectari.
Nimeni nu se gandeste insa si la aspectul civic, omenesc, al abstinentei.
Eu nu stiu exact cum functioneaza problema: fac multi copii pentru ca nu am voie sa evit sarcina, sau fac multi copii pentru ca imi doresc neaparat, sau fac multi copii pentru ca nu accept abstinenta.
|
Ai dreptate Yasmina, cele doua tipuri de familie nu se pot compara. Sotii crestini nu sunt niste inconstienti (asa cum sunt vazuti de oamenii necredinciosi). Intr-o familie crestina care are mai multi copii, abstinenta este mult mai mare decat in cazul unei familii care are doar unul sau doi copii. Sa ne gandim la cele noua luni de sarcina, la perioada de refacere, apoi la posturile din an si la zilele de post din timpul saptamanii. Cand un necredincios vede o familie cu mai multi copii isi imagineaza ca ei doar asta fac, cand de fapt realitatea este alta.
Eu cred ca oamenii care fac mai multi copii au o mare incredere si credinta in Dumnezeu. Se straduiesc sa respecte poruncile lui Dumnezeu (inclusiv aceasta cu nasterea de prunci) si simt ajutorul Lui in cresterea copiilor. Primesc fiecare copil ca dar, ca voie a lui Dumnezeu, avand credinta ca nici un fir de par nu cade fara voia Lui. Cred ca in cazul lor nu se pune problema de lipsa a abstinentei. Asa vad eu lucrurile si consider aceasta masura una foarte inalta, la care se ajunge greu.