Citat:
În prealabil postat de mihailt
Sfanta Maria Egipteanca de ajunsese in vremea ei cel mai sfant om de pe pamant dupa ce traise atatea pacate trupesti.
si multzi altzi sfintzi.
Asemenea teoriile dansului nu pot sa explice mantuirea talharului de pe cruce.
Exista o teorie cumplita si foarte eretica care spune ca sufletul copilului este creat din unirea sufletelor parintzilor.
Vedetzi dvs care este urmarea teoriei domnului Arsenie Boca foarte evidenta?
Daca nu sa va explic eu:
Cum copilul zice-se mosteneste virtutile sau patimile parintilor de ce nu i-am pune pe marii sfintzi sa aiba copii (ce blasfemie oribila...) ca sa se pastreze buna lor mostenire?
|
Daca tu, ca un cetatean onest al acestei patrii, trebuie sa ajungi intr-un anumit loc, dar mergand pe drum nimeresti fara sa vrei in mijlocul unei incaierari intre doua bande de interlopi, iar dupa acest incident ajungi grav ranit la spital, nu inseamna ca tu vei "mosteni" pacatele interlopilor insa faptul ca ai ajuns in mijlocul acestei imprejurari, trupeste vorbind, nu te scuteste si de anumite "urmari" ale pacatelor interlope care te-au afectat pe neasteptate...
Ceva asemanator se intampla cu o "zestre" genetica/biologica precara mostenita de anumiti copii de la parinti lor.
Exista mosteniri care poarta unele urmari ale pacatelor parintilor dar nu poarta pacatul in sine.
Deci in ceea ce priveste mantuirea, copilul nu este raspunzator pentru pacatele parintilor, dar in ceea ce priveste inzestrarea genetica a trupului, copilul nu poate sa aleaga sau sa primeasca altceva, pentru ca in majoritatea cazurilor aceasta este mostenita de la parinti.
Deci parintii din acest punct de vedere (si nu numai) au mari responsabilitati fata de ce fel de copii aduc pe lume.
Conteaza modul in care convietuiesc impreuna cat de mult isi mutileaza trupul; trup care, dupa invatatura evanghelica nu trebuie sa fie rob al patimilor, ci templu al Duhului Sfant.
Nu se spune nicaieri despre copil ca ar mosteni virtutile sau pacatele parintilor.
Se vorbeste in special despre anumite predispozitii, vulnerabilitati, ca urmari ale unei mostenirii biologice precare (de la parinti) a trupului creat odata cu sufletul in momentul conceptiei.
Asta nu inseamna ca omul, ajutat de Harul lui Dumnezeu nu poate sa depaseasca aceste predispozitii...
Nu rezulta de aici, ca un mare desfranat sau un mare hot nu poate sa ajunga sfant.
Dar fiecare trebuie sa se nevoiasca intr-un anume fel. Asta se poate vedea clar si din vietile sfintilor sau a crestinilor adevarati.
Unii sporesc mai repede altii mai greu in viata duhovniceasca, Fiecare a avut sau are ispite diferite sau caderi diferite iar vrajmasul in multe cazuri se foloseste de anumite scaderi, neputinte, slabiciuni sau boli ale trupului pentru a-l ispiti pe om.
In scrierile Sfintilor Parinti pot fi gasite foarte multe exemple in acest sens.
Jean Claude Larchet, de exemplu, are cateva scrieri foarte bine documentate unde se trateaza acest subiect raportandu-se la Scrierile Sfintilor Parinti in ceea ce priveste stransa legatura dintre trup si suflet...
Sufletul este creat de catre Dumnezeu, dar are o stransa legatura cu trupul, iar trupul in momentul conceptiei mosteneste adeseori trasaturi ale parintilor si in anumite cazuri chiar unele boli.
Insa in ce masura au loc toate acestea numai Dumnezeu hotaraste, aceasta hotarare, in unele cazuri tine si de pocainta parintilor (pocainta asta, in adevaratul sens al cuvantului, nu e intalnita prea des) sau de alte taine ale lui Dumnezeu necunoscute omului.
Uite ce
scrie aici:
Originea sufletelor este atribuita activitatii creatoare a lui Dumnezeu dar fara ca aceasta sa excluda cu desavirsire participarea parintilor.