[lore86]

Sophia, ridici probleme interesante. Niciodata nu m-am gandit la toate aspectele astea.

Cred ca raspunsurile sunt variante, in functei d efiecare persoana. Mie personal imi sunt tare dragi copiii.De mica visam sa am multi copii, imi placea atmosfera din familia matusei mele penticostale care a facut 12, si era asa mare bucurie cand ne invitau duminica la ei la masa!
Mereu mi-au fost dragi copii. Inainte sa ma marit visam sa am 6. Acum nu mai visez nici un numar, ma las in voia Domnului. AM nadejdea ca nu imi va da mai mult decat putem creste.

Nu stiu cum ein alte cazuri, dar la noi fiecare copil a venit cu bucata sa de paine. Adica o duceam mult mai greu financiar acum 10 ani. Si cu fiecare copil care se nastea, prosperitatea incepe sa ne bata la usa. Avem de toate: hrana, caldura,hainute, acces la scoli bune, vara ne petrecem concediile la manastiri cu copii. Adica nu mergem la mare sau in vre-o statiune , ci la maanstiri unde nu platim cazare si masa, doar transport. Asa reusim sa le oferim si iesiri in tara, si vacante frumoase. Iar daca e ceva ce ne lipseste, inseamna ca nu avem nevoie de el. Caci una e sa crezi ca ai nevoie si alta e sa ai chiar nevoie.
Iar cand uneori ma mai clatin, sotul ma linisteste""Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si dreptatea lui, iar toate celelalte vi se vor adauga voua.

Nu facem proiectii, nu ne imaginam scenarii. Nu le promitem ca le vom oferi marea cu sarea. Ii invatam sa fie oameni, si sa aiba mereu nadejde in Dumnezeu. Ca daca pe astea le au, pe celelalte li le va da Domnul.