Citat:
În prealabil postat de lore86
da, e ciudat cum niste oameni care nu te-au intrebat niciodata cum iti merge, la ce scoala iti invata copii, sau pur si simplu cum va descurcati prima grija cand te vede este sa te intrebe:""mai faci?" sau"nu-i asa ca va opritii?". Mi se pare de-a dreptul nepoliticos sa pui o astfel de intrebare. Ca sa nu zic ca mi se pare fatarnic, ca nu-ti pasa deloc de soarta omului dar grija ta principala e daca mai face copii.
Asa ca am luat atitudine: cand mi se mai adreseaza astfel de intrebari pe tonuri mieroase, raspund plina de entuziasm:o, de-abia am inceput!
este asa de amuzant sa vezi fata atat de mirata a interlocutorului, care, in mod sigur nu se astepta la un astfel de raspuns cum abia ingana da? incercand sa schiteze un zambet.
|
Ca si tine, gasesc nepotrivita o asemenea intrebare indiscreta. De multe ori aceste persoane curioase nici nu sunt foarte apropiate, ca sa intelegi macar dorinta de a afla un lucru atat de personal familiei. La o asa intrebare, asa raspuns. Poate in felul acesta omul intelege ca
isi baga nasul unde nu-i fierbe oala si pe viitor evita sa puna asemenea intrebari.
Citat:
În prealabil postat de lore86
Dar, tebuie sa recunosc, e o realitate dureroase. Nici macar crestinii nu au ingaduinta fata de familiile cu copii multi. Ingaduinta, in sensul ca se pastreze o atitudine normala, echilibrata. Nu sa se bage cu nerusinare in viata acelor familii dandu-le sfaturi cati copii sa aiba.
|
Din pacate crestinii nu mai sunt saritori, nu mai au dorinta de a ajuta. Daca stiu de o femeie cu multi copii, nu se gandesc si la greutatile prin care trece, cat de greu ii este, sa inalte macar un gand catre Dumnezeu: "Doamne ajuta-i si lui X ca tare greu cred ca ii este cu asa multi copii" ba din contra zic "lasa ca ea i-a facut, nu a pus-o nimeni".
Cand mergeam cu cei doi copii singura in parc si ma gaseam in situatii mai grele, unul plangea in carucior si tot atunci trebuia sa fug repede dupa fetita ca se ducea intr-un loc periculos, mai intalneam cate o doamna draguta, ce isi supraveghea nepotica care spunea "Hai ca ma uit eu putin la baiat" (in sensul ca il supraveghea putin, poate doar un minut). Conta asa mult pentru mine bunatatea de care dadea dovada, ma umplea de bucurie. Cu siguranta si Harul lui Dumnezeu se revarsa asupra acestei persoane cu inima buna.
Citat:
În prealabil postat de lore86
Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor! A zis o vorba tare faina""Cine esi, tu, ca sa-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?
|
Si pe mine m-a impresionat aceasta familie minunata. Povesteste doamna ca la unul dintre copii doctorul i-a spus ca era mai putin dezvoltat si atunci s-a pus pe mancat. Pana la urma a faut copilul de 5100 (daca imi amintesc bine). Si-a dorit mult sa nasca normal si doctorul s-a pliat pe firea ei curajoasa. Dupa un travaliu extrem de greu, a reusit. Cu toate ca totul a fost bine in sfarsit, doctorita cu care a nascut a fost data afara din spital, pe motiv ca nu a facut cezariana in acest caz si a riscat. Cu toate ca sunt off-topic (nu am vrut sa deschid alt topic), voiam sa intreb daca greutatea copilului la nastere este influentata de cat mananca mama. Mie mi-a spus doctorita care ma urmarea ca nu are nicio legatura. Voi ce credeti?