Citat:
În prealabil postat de bogdan81
Carmol,
Acum serios. Omul ala care discuta despre pariul lui Pascal spune numai prostii.
Zice el ca e gresit sa consideri ca daca il slavesti pe Dumnezeu si el nu exista nu pierzi nimic fiindca, argumenteaza el, pierzi timp pretios din unica viata pe care o ai - cea pamanteasca. Ceea ce trece cu vederea acel om este un lucru atat de simplu incat ma face sa ma indoiesc de inteligenta lui. Pai daca viata asta pamanteasca e tot ce avem si dupa aceea murim cu totul pierzand si constiinta de sine si amintiri si totul si incetam sa mai existam, atunci tot ce facem noi in viata asta e lipsit de sens. Ce sens ar putea avea daca tu, dupa ce mori, nu mai stii de nimic si nici macar de tine insuti ? Atunci inseamna ca viata e o gluma proasta daca noi mergem dintr-un neant in alt neant. E limpede.
|
Are si dreptate, in sensul ca un asemenea pariu, adica sa crezi in Dumnezeu din interes ar fi un gest prostesc, dar ceea ce ai scris tu are sens. O viata petrecuta in rugaciune are aceeasi valoare ca o secunda de viata sau o viata petrecuta in carciuma daca nu exista Dumnezeu.