Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Salut Marius,
Eu văd că părintele Istrati se joacă de-a cuvintele. "Crucea este Hristos"? "Slava Crucii inundă umanitatea și universul"? "Biserica se adreseaza ei ca unei persoane", dar "de fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect"...
Hai să nu exagerăm.
|
Si Parintele Constantin Galeriu se joaca de-a cuvintele? Iata ce ne invata in acest sens:
"Cinstind crucea, aducem cinstire altarului de jertfa al Mantuitorului nostru. Mai ales in taina crucii, altarul e legat inseparabil de jertfa. Iar cinstirea adusa altarului-crucii duce la cinstirea Darului suprem, Fiul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pe acest altar, si pe care, cum arata tot Sfantul Pavel, l-a instituit Dumnezeu Insusi. Caci "avem Arhiereu slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul" (Evr. VII, 1-2). Se descopera astfel o atat de adanca unitate intre Hristos si cruce, - altarul Sau. Hristos este nedespartit de crucea Sa. Pentru care Apostolul va si spune: "Am judecat sa nu stiu intre voi altceva decat pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit" (I Cor, II, 2)."
Pe de alta parte, cred ca ai dreptate. Oare nu este o joaca, o palida incercare din partea noastra, a incerca sa exprimi in cuvinte negraitul tainelor dumnezeiesti? Dar, toata aceasta joaca, constituie deopotriva un demers extrem de serios, atunci cand este unita cu credinta, si, mai ales, cand este rod al cunoasterii lui Hristos. Multii dintre Sfintii Parinti si imnografii Bisericii, au scris sub forma poetica, marturisind despre tainele credintei in urma cunoasterii din "cercare" sau din experienta a lui Dumnezeu.