Citat:
În prealabil postat de iosif
Cred ca adesea uitam ca vocatia noastra este o vocatie a iubirii, o iubire pe care o invatam de la Dumnezeu si cu Dumnezeu impreuna! La fel de des uitam ca iubirea este semnul nostru distinctiv, al crestinilor, este pecetea pe care o poarta cel ce urmeaza lui Hristos! Prin aceasta suntem recunoscuti ca si crestini!
Sa discutam despre iubire, despre ce este ea, despre limitele ei, depsre forme de manifestare, despre rolul ei, despre problemele iubirii, despre incapacitatea noastra de a dovedi ca suntem cu adevarat fii ai iubirii!
|
De multe ori imi amintesc de postarile domnului cu nume de forum iosif.
Mie mi-au fost de mare folos.
<<ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Că dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Oare vameșii nu fac și ei la fel?
Și dacă-i îmbrățișați doar pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare păgânii nu fac și ei tot așa?
Drept aceea, fiți voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!>>
(Matei 5, 44-48)
<<Căci toată legea se cuprinde într'un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Dar dacă vă mușcați unul pe altul și vă mâncați, vedeți să nu vă nimiciți voi între voi.>> (Gal.5, 14-15)
<<Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie,
blândețe, înfrânare, curăție; împotriva unora ca acestea nu este lege.>> (Gal.5,22-23)
Multumesc pentru tot ce am invatat de la dumneavoastra.
Doamne ajuta!