Iata blazonul ales de Sanctitatea Sa:
In centru se observa scutul albastru. Deasupra lui sunt semnele demnitatii papale: tiara (=coroanele suprapuse) si cheile petrine: cheia de aur si cea de argint, unite printr-un cordon rosu. Din tiara se desprine un pallium (=omofor).
Partea superioara a scutului este dominata de un simbol iezuit, ordinul din care provine Sf Parinte: un soarele radios si stralucitor, avand in mijloc initialele IHS. Este, desigur, vorba de Isus, Soarele nostru. Deasupra literei H se afla o cruce, iar sub ea cele trei cuie ale Rastignirii, simbolizand in acelasi timp (pentru iezuiti) cele trei voturi: saracia, castitatea, ascultarea, care ii "tintuiesc" pe crucea calugariei.
In partea mai de jos a scutului se observa, in dreapta steaua (Stella Maris, simbol al Sf. Fecioare) si in stanga floarea de nard, simbol al Sf Iosif (mai raspandit in lumea hispanica din care provine Papa).
Deviza "miserando atque eligendo" (cu indurare alegand) provine din Liturgia Orelor a Sf Ap. Matei, care la randul ei a preluat-o de la o predica a Sf Beda Venerabilul ("Isus vazu un colector de impozite si, privindu-l cu mila, l-a ales zicandu-i: urmeaza-ma"). La sarbatoarea Sf Ap Matei, cand se rostesc aceste cuvinte, tanarul de 17 ani Jorge Bergoglio a simtit chemarea speciala la calugarie pe care i-a adresat-o Domnul, astfel incat, pe urma, au devenit deviza lui episcopala.
De observat ca sunt numeroase elemente preluate de la blazonul predecesorului sau: toate elementele propriu-zis papale (tiara, pallium-ul, cheile, cordonul), la care s-a grefat simbolistica iezuita si hispanica, grupata pe scut. Un element de originalitate este deviza, care e luata din Traditie si nu din Biblie (de obicei papii au, ca deviza, un fragment biblic).